h1

PERSPECTIVE – Artur Silvestri : „ Eminescianitatea “

Iunie 3, 2007

Ideea de a se întruchipa într-o prezenţă terestră un conţinut comun de viaţă istorică şi de înrudire în atitudine nu-i fără un reazem şi, la drept vorbind, se confirmă în nu puţine dintre situaţii. Origina este arhaică şi, deci, stăruind, însemnează că ne arată un Tipar şi o realitate incontingentă împotriva căreia nu se poate face nimic iar pentru a o preschimba ar fi nevoie de atât de mulţi ani încât, din perspectiva vieţii noastre istorice, seamănă cu infinitul. De fapt, acesta este totemul ce rezumă şi conservă, în forme adeseori simbolice, răspunsul autohton. Alţii au, în această materie, pe marii fondatori de state şi de religii şi evocă pe Budha, pe Mahomet, pe Confucius ori pe „Părinţii Fondatori“. Noi, fiindcă nu avem o statalitate de ilustraţie vizibilă prin expansiune ci întocmire tainică, aproape vegetală, şi nu am dezvoltat o religie a autohtonităţii, ilustrăm totul prin cicluri şi, decurgând de aici, prin simbol episodic. Nu odată însă, năzuinţa de a simplifica ne împinge la a restrânge formulând generic şi voim a include totul într-un fel de ieroglifă de mit colectiv, precum ar fi, ca să exemplific, „spaţiul mioritic“. Acesta este potrivit şi încăpător însă, legându-se de o anumită realitate antropologică cu, totuşi, final ipotetic, ar putea să fie, şi chiar şi este, circumscris cronologiceşte. „Mioriticul“ ar fi, deci, expresie de viaţă pastorală şi agrariană şi dincolo de marginile orânduirii sociale ce exprimă stăruinţa de la „talpa Ţării“ s-ar putea să se dilueze şi poate chiar, când se atacă prin împresurarea succesivă, să ne apară drept dispărută. Rezultă că, dispărând „ţărănimea“, mioriticul ar deveni>>>(fragment din vol. „Semne şi peceţi . Şapte lecţii de originism literar“>>>continuarea aici>>>>>

Anunțuri