Archive for August 2007

h1

CAMPANII – „ Istoria adevărată se recucereşte pas cu pas „

August 11, 2007

În perioada 20-21 Iulie s-au desfasurat la Bucureşti lucrările celui de-al optulea Congres Internaţional de Dacologie „Tomiris 2007″. Iniţiativa organizării acestui congres aparţine Societăţii Dacia Revival International, cu sediul la New York, prin preşedintele ei, Dr. Napoleon Săvescu, autorul lucrării „Noi nu suntem urmaşii Romei”. La ediţia din acest an au fost invitate personalităţi ale lumii culturale, istorice, etnografice şi ştiinţifice atât din România cât şi din Statele Unite ale Americii, Elveţia, Spania, Moldova, Macedonia, Albania, Italia şi Germania. S-au primit 100 de lucrări de specialitate din care Consiliul Ştiinţific al Congresului a selectat lucrările care vor fi prezentate în cadrul Congresului.
Aşa cum s-a hotărât la Congresul al VH-lea, în acest an, 2007, cel de-al VIII-lea Congres a fost dedicat reginei Tomiris a massageţilor, despre care cărţile noastre de istorie au păstrat o tăcere de neînţeles. De neînţeles, căci izvoare de primă importanţă ne vorbesc despre personalitatea şi fapta pilduitoare ale acestei legendare regine care a intrat şi în mitologia unor naţiuni din Orientul Apropiat. Au cunoscut-o artiştii Renaşterii europene iar la Muzeul Luvru are expus un frumos portret. Dintre marii români, Eminescu a cunoscut-o, i-a evocat numele într-un frumos poem ce urma să facă parte din plănuita sa Epopee dacică. A fost o celebritate a epocii sale iar amintirea i-a rămas peste timp.

Congresul al VIII-lea Internaţional de Dacologie redă ţării, spre neuitare, una dintre cele mai puternice personalităţi ale Antichităţii – regina geţilor, Tomiris. Şi să nu ne mire aprecierea. Căci în timp ce o lume întreaga – şi noi „în rând cu
>>>>>continuarea aici>>>>>

__________________

” Dacia Revival International” a primit , in anul 2006, unul din Premiile Patrimoniului Romanesc, acordate de ARP – imagine de la festivitatea de premiere

Anunțuri
h1

DACIA REVIVAL la Congresul de Dacologie de la Bucuresti – Dr.Napoleon Săvescu: „În pragul unui nou congres“

August 11, 2007

Iată-ne, dragi iubitori ai istoriei noastre de ieri, de astăzi şi de mâine, în poarta unei noi reuniuni devenită benefică tradiţie: anualul Congres Internaţional de Dacologie.Cercetatori profesionişti alături de entuziaşti căutători de adevăr din numeroasele filiale ale Societăţii DACIA REVTVAL şi dintr-o mulţime de alte nuclee de cercetare cit nume diferite, dar reunite întru acelaşi scop, realizăm astăzi cea de-a opta întrunire dedicată studiului pe care, cu un secol în urmă, marele nostru precursor NICOLAE DENSUŞIANU îl denumea drept „Istoria unei naţiuni geniale, puternice: şi glorioase, care cu mult înainte de timpurile trpiane fundase cel dintâi imperiu vast al lumii, întemeiase prima unitate de cultură în Europa şi pusese totodată bazele progresului moral şi material în Asia de Apus şi în Africa de nord.
„DACIA REVTVAL INTERNATIONAL“ a sărbătortit recent un deceniu de la înfiinţare, dar mai ales un deceniu de eforturi şi evidente împliniri, reuşind ca – împreună cu organizaţiile similare, din România şi cu un aport internaţional remarcabil – să creeze un veritabil nou curent de opinie vizând studiul istoriei vechi a Spaţiului Carpato-Istro-Pontic, propunând ieşirea curajoasă a studiului de specialitate din chingile abuzive ale unui trecut conformist, servil, adesea slujitor al altor ţinte decât cele ale adevărului şi interesului naţional.

Dragostea pentru istorie, nu se poate substitui automat studiului de specialitate şi argumentaţia ştiinţifică nu poate fi înlocuită doar cu afirmarea entuziasmului. Dar ceea ce constituie principala amprefttă a acestui deceniu de eforturi este, pe de o parte, tocmai amplificarea impresionantă a informaţiei de specialitate, a cercetătorilor care nu poartă uniforma de „istorici oficiali“, contribuţia lor la volumul de referinţe pluridisciplinare devenind din ce în ce mai vizibilă. Pe de altă parte, salutăm din ce în ce
>>>>>Napoleon Săvescu>>>>>

h1

ATITUDINI – G.D. Iscru: „Naţiunea geto-dacă şi naţiunea română“

August 11, 2007

Motto: 1: Naţiunea – „întrânsa ne-am născut, ea este mama noastră“ (Simeon Bărnuţiu, 1848) 2: „Naţiunea mea e lumea … Fără naţiunea mea nu e lume …“ (M. Eminescu)

Problema naţiunii etnice – principala permanenţă a istoriei – revine puternic în actualitate.
La începutul secolului XX, când forţele oculte, cu un apetit amplificat al dominaţiei mondiale, se pregăteau să ia „în primire“ Imperiul Ţarist, pentru a-l transforma în Imperiu Comunist, avea nevoie de o nouă teorie/viziune asupra naţiunii, care să le „justifice“ anihilarea până la desfiinţare a multelor naţiuni şi grupuri etnice din cuprinsul marelui imperiu. Ce nu anihilase autocraţia ţaristă, trebuia neapărat să anihileze, să desfiinţeze, cu un cuvânt mai nou: să „globalizeze“ comuniştii bolşevici în viitorul lor „poligon experimental“.

Pentru aceasta, în ajunul primului război mondial, cu câţiva ani înainte de a se lua hotărârea „trecerii“ de la un imperiu la celălalt, a fost „lansată“, sub semnătura tânărului pe atunci Iosif Djugaşvili, viitorul – celebru – LV. Stalin, „noua viziune“ asupra naţiunii etnice1: că ar fi apărut târziu, în prima etapă a epocii moderne, mai exact către sfârşitul secolului XVIII şi la începutul celui următor; că ar avea, istoriceşte, o viaţă limitată, urmând a se transforma, în viitor, în „altceva“ (nu se găsise „formula“; s-a găsit mai târziu: „poporul sovietic“/ „poporul unic muncitor“); că naţiunea are câteva caracteristici bine stabilite de autor iar dacă una lipseşte, naţiunea nu există; aceeaşi „soartă“ -se putea înţelege – urma să aibă şi Statul naţional – şi în acest sens a evoluat teoria comunistă asupra Statului naţional. Şi, cum în primii ani ai „Puterii sovietice“ teoria comunistă, varianta Troţki, includea „revoluţia permanentă“ ce urma a cuprinde lumea, înseamnă că „viziunea“ stalinistă avea un „viitor de aur“. Chiar când, în prima parte a deceniului 3 al secolului XX, a fost abandonată teoria troţkistă a „revoluţiei permanente“ şi bolşevicii s-au decis să se concentreze pe
>>>>>G.D. Iscru>>>>>

h1

O carte excepţională, publicată întâia oară de un editor eminent: Aurora Petan

August 11, 2007

A aparut la Editura Dacica volumul Al. Papadopol-Calimah, Scrieri vechi pierdute atingatoare de Dacia, editie ingrijita de Aurora Petan.Colectia „Biblioteca Dacica”, nr. 2, 184 pagini.

O carte a cartilor pierdute despre daci, insumand aproape trei sute de autori antici ale caror scrieri „atingatoare de Dacia” nu au mai ajuns pana la noi, din diferite motive: intamplare, ignoranta, nepasare sau cenzura. O imagine corectă a interesului anticilor pentru neamul dacilor si, in acelasi timp, o masura pentru ceea ce ne-a mai ramas din scrierile despre Dacia: nu mai mult de 10%. O lucrare de mare eruditie, ignorata cu sau fara intentie mai bine de un secol. Recuperata si editata acum intr-un volum pentru prima oara. >>>>>continuarea aici>>>>

h1

IZVOARE PIERDUTE ŞI UITATE – Hippocrat despre regiunile dacice (fragment din vol. DESPRE SCRIERILE VECHI PERDUTE ATINGĂTOARE DE DACIA de Alexandru Papadopol-Callimah, editat de Aurora Petan)

August 11, 2007

 

§239. Hippocrat Între autorii cari au scris despre Dacia şi care au vizitat-o, aflăm pe unul din bărbaţii cei mai eminenţi ai antichităţii, pe o ilustraţiune universală, pe Hippocrat, părintele şi întemeietorul medicinii.
Hippocrat, născut la insula Cos la anii 459 înainte de Crist 24 , aparţine familiei antice şi ilustre a Esculapilor (Asclepiazilor) ai cărei membri, din tată în fiu, învăţau şi practicau medicina. Omer ne citează pe doi din fiii lui Esculap 25
. Asclepiazii ţineau secretă ştiinţa medicală între membrii familiei lor. Părintele familiei Asclepiazilor fiind proclamat zeu după moartea sa, toţi urmaşii săi luară caracterul sacru de preoţi, şi localurile unde ei studiau şi practicau medicina erau ca nişte templuri.
Aceste templuri se numeau CAaklhpiveia (Esculapia. Aesculapii templa). Aceste Esculapii se zideau la locuri înalte şi sănătoase 26 , unde se observa dieta, se cultiva gimnastica, muzica, erau băi calde, şi de unde se orânduiau convalescenţilor călătorie la diferite localităţi 27
.

Toate acestea se amestecau cu oarecare rituri şi ceremonii religioase, onerocretice, descântece şi magie, cari dau un caracter mistic, preoţesc, profesiunii de medic 28
. Însuşi Hippocrat a zis: >>>>>continuarea aici>>>>>

h1

Atitudini – Alexandru Nemoianu: „Vechimea acestei peceţi mă tem că nu o vom şti niciodată“

August 11, 2007

Pecetea identităţii de neam este expresia intenţiei din veşnicie.Desluşirea şi cultivarea acestei identităţi,unice,nerepetabile, miraculoase (căci întreaga stare existenţială este una de miracol şi graţie) înseamnă pătrunderea unei mari taine;înţelegerea rostului pentru care am fost aduşi în fiinţa. Din nou trebuie bine înţeles ca „descoperirea” unei taine nu este „meritul” nostru. Această descoperire este tot cu semnificaţie veşnică şi Dumnezeiesc didactică. Cât priveşte vechimea acestei peceţi mă tem că nu o vom şti niciodată. Este asemenea încercări de a afla capătul Celui şi Celor fără de început şi sfârsit; a celor dintotdeauna. În acest context îmi pare ca Nicolae Densusianu este singurul care a înţeles ceva din esenţa Neamului Românesc. Ceeace spune el este de fapt o poveste şi un mit de iniţiere. Tot ce este important în lume se află inclus în Neamul Românesc dar exprimat unic. Este şi asta semn al lucrării veşniciei şi Divinului. Esenţa lucrării divine este originalitatea(nici o frunză,nici un fir de iarbă nu este „simetric”,identic cu altul) iar a negativităţii pure imitarea, maimuţăreala. >>>>>Alexandru Nemoianu>>>>>

h1

Studii şi cercetări – Viorica Enăchiuc: „Arta aurului la daco-geţi“

August 11, 2007

Daco-geţii au dezvoltat în secolele XIV î.e.n.-IVe.n! o artă a prelucrării aurului, paralel cu arta aurului pusă în valoare de popoarele scitice, sarmatice şi caucaziene.
Cercetători străini şi români au întocmit numeroase studii între anii 1899-1956 (ca G. Teglas, K. Penk, J. Hampel, M. Hoernes, G. Chialde, V. Pârvan, M. Roşea, I. Nestor, B. Mitrea, A. Mozsolecs, Dorin Popescu şi alţii) începând cu repertorii ale descoperirilor, datarea lor, caracteristicile specifice şi tipologice ale obiectelor de aur.

De la descoperirea tezaurului de aur de la Ţufalău, în sud-estul Transilvaniei, în anul 1840 (care cuprinde topoare masive de aur brut, falere ornamentale şi podoabe) şi a tezaurului de aur de la Hinova (datat la sfârşitul epocii bronzului şi începutul epocii fierului), până în perioada La Tene (Tezaurul de aur descoperit la Cucuteni-Băicieni-Iaşi, datat în secolul al IV-lea î.e.n. şi tezaurul de aur de la Pietroasa – datat în secolul al IV-lea e.n.) se remarcă o rară perfecţiune tehnică şi distincţie stilistică.
Aurul descoperit pe teritoriul Daciei era amestecat cu mult argint şi era numit de antici elektron. >>>>>Viorica Enăchiuc>>>>>

____________________________

Fotografia prezinta pe cercetatoarea Viorica Enachiuc (dreapta),impreuna cu scriitoarea Elena Baciu – Calugaru