Archive for Ianuarie 2008

h1

Napoleon Săvescu: „Despre moşii din decembrie: CRACIUN, vechi cuvânt Dacic“

Ianuarie 8, 2008

Nu este usor azi sa cauti a afla originea acestui cuvant, Craciun, cand anii au trecut cu miile si nu prea multi au fost aceea sa se intereseze de el. Craciun, vechi cuvânt dacic, negasit la alte popoare, cu inteles de Creatul, cuvânt care , teoretic, doctrinal, a fost inlocuit de Nascutul-Isus Hristos, continua sa dea dureri de cap multora. Altii mai curajos spun ca de fapt nu este nimic crestin sau latin la originea cuvantului „Craciun” Ca multe alte sarbatori ale crestinilor, la originea lui, Craciunul e o sarbatoare pagana, este celebrata la 24-25 decembrie „Ziua Soarelui”, renasterea luminii solare intr-un ciclu anual.
Cei care fac legaturi absolut fortate intre „creatio”, colatio” si Craciun au fost si sunt istoricii dornici sa demostreze originea latina a poporului român. In Metamorfozele lui Ovidiu se pomeneste de un cult al Afroditei si de ofrande constand in „craci de aur”. Originea cuvantului „craciun” in sine e lipsita de importanta in aceasta instanta pentru ca legatura cu „craca”, ramura de copac e mai mult decat evidenta. >>>>>>>>

Anunțuri
h1

Maria Ciornei: „Misteriosul cuvânt «Ler» din colindele româneşti“

Ianuarie 8, 2008

Colindele sunt străvechi creaţii care vin din adâncurile istoriei. Ele consfinţesc legăturile poporului daco-român cu Zalmocsis-Dumnezeu, sunt moşteniri de la străbunii lor pelasgii-hiperboreeni care, în acestea slăveau pe Regele cel Mare al Lumii.
Ceea ce rămâne încă în ceaţă, neexplicat, este refrenul.
În ziarul „Vestitorul Ortodoxiei Româneşti”, nr 61-62, 1991, există o însemnare privind sintagma „Hai Lerui,Doamne”, autorul articolului găseşte etimologia în „Halleluyah Domine”, însemnând „Slavă Ţie, Doamne!”. Această formulă implică şi fenomenul rotacismului, terminat înainte de venirea slavilor-începutul sec al VII-lea, rezultând formele Alleluia, Domine! şi de aici‚ „Hai Lerui, Doamne’.
Constatăm că problema a preocupat încă pe Dimitrie Cantemir, care în „Descriptio Moldoviae crede că lexemul ler are ca origine numele împăratului Aurelian.
Şi A. D. Xenopol – „Istoria românilor din Dacia Traiană” – III 1998 Buc pg. 492 spune: „problema refrenului a rămas neelucidată, refrenul e neînţeles; „Ler o Ler, Doamne, Ler!”, invocă, poate, larii romani, sau mai curând pe împăratul Aurelian”. >>>>>>>

h1

Gheorghe Şeitan: „Mitul Sarabha la geţi“

Ianuarie 8, 2008

Unul din cele mai reprezentative tezaure pentru arta traco-getică, tazaurul de la Agighiol, socotit a fi o nestemată arheologică îşi aşteaptă de peste 7o de ani monografia la care are dreptul, o interpretare care să-l scoată din enigmistica în care este cantonat, o încercare de pătrundere în simbolistica sa decorativă.
Tezaurul amintit ni se pare a fi cu atât mai important cu cât el poate stabili o punte de legătură dintre lumea geto-dacică antică şi societatea feudală românească, ceea ce demonstrează implicit, continuitatea, permanenţa. Interpretat corect, acest tezaur este în măsură să taie nodul gordian al unei probleme care frământă demult istoricii români de bună credinţă, şi anume originea dacică a familiei domnitoare Basaraba (1).
Vom arăta în cele ce urmează, fără teama de a greşi, că numele de Sarabha însemna pentru geto-daci un motiv mitologic cunoscut de ei, în strânsă legătură cu legenda întemeierii statale şi a monarhului sacerodot care apare pe tezaurul de la Agighiol. >>>>>Gheorghe Şeitan>>>>>

h1

LECTURI RECOMANDATE – Aurora Petan: „Apostolul Andrei si regii dacilor“

Ianuarie 8, 2008
„Trece-ma si Dunarea, ca sa afle Dacia, ca s-a nascut Mesia”
Intr-una din legendele dobrogene despre Sfantul Andrei sunt pomeniti regii daci, sub conducerea carora s-a petrecut marele eveniment al venirii Apostolului in Dacia. Nici un istoric nu a luat vreodata in serios aceste informatii, de o importanta uriasa: le-a fost greu sa creada ca omul de rand a putut memora si transmite faptele, timp de doua mii de ani, din generatie in generatie
Dregatorul Dura si printul Cutusone „cel Viteaz”
In anii ’20, un avocat pe nume Ion (Jean) Dinu strangea legende despre Sfantul Andrei, in satul Ion Corvin, in apropierea caruia se afla pestera in care se spune ca a poposit apostolul. Una dintre aceste legende este cu totul uluitoare, caci ofera informatii istorice de cea mai mare importanta. Am aflat-o citind cartea lui Dumitru Manolache, „Andrei, Apostolul Lupilor”: „Ci s-a oprit maritu Andreiu in plaiul dregatorilor Cutusone si Dura – spune povestea – unde este acum satul Ion Corvin si padurea cu pestera sfintitoare, care a fost schit de odihna sfantului calator si loc de inchinare pentru el si pentru sfintii cari au fost cu el, in calatorie de propoveduire. Multimea de trudnici si de daci si geti si alani si greci si romani, de pe tot plaiul au alergat la Sfantul Apostol, iar Andreiu ii invata si ii boteza in apele celor noua izvoare sfintitoare si tamaduitoare, pe langa schitul sau sfant, care izvoare se mai vad si pana acum, oglindind sfintitul schit si dand tamaduire si alinare celor bolnavi si sanatosilor”.
Cine erau acesti „dregatori”, Dura si Cutusone, si care erau „plaiurile” lor?

( FORMULA AS ) >>>>
h1

George Liviu Teleoacă: „Zeus şi dragonul dacic pe columna lui Traian“

Ianuarie 8, 2008

Moto: De-a lungul secolelor, procesul de alterare al simbolurilor s-a manifestat prin acoperirea lor cu pseudosemnificaţii, prin înecarea lor în false simboluri sau atribuirea de semnificaţii aberante; de aceea, simbolurile se cer curăţate de sedimentele depuse în timp. (Florin Biciuşcă, Centrul lumii locuite)
Cu toate ca Whitney Smith, fostul director al Institutului american pentru drapele, plasează dragonul dacic împreună cu variantele sale între drapelele care au făcut istoria lumii [1], nimeni n-a încercat să dezlege taina imensei sale puteri care i-a asigurat venerarea timp de peste 2500 de ani din Persia şi până în Anglia, englezii mai purtându-l încă în cruciade, dar şi în bătălia de la Bosworth din anul 1485.Iată, însă că „nu aduce anul ce aduce ceasul” cel bun, când ajuns din întâmplare în foarte bine organizata bibliotecă din incinta primăriei Slănic Prahova am zăbovit, fără grabă, ca orice om aflat în concediu, asupra foto-imaginilor de pe Columna lui Traian cuprinse în albumul publicat de Constantin Daicoviciu şi Hadrian Daicoviciu încă din anul 1966. >>>>>>>>>

h1

LECTURI RECOMANDATE – Brăţările au făcut record de vizitatori, însemnări de Ovidiu Petrovai

Ianuarie 8, 2008

Dupa ce au adus mii de vizitatori in muzeele din tara unde au fost expuse, bratarile dacice din aur braconate in Muntii Orastiei au umplut si Muzeul Civilizatiei Dacice si Romane (MCDR) din Deva. Sute de hunedoreni au venit zilnic sa vada, pentru prima data, celebrele podoabe dacice despre a caror istorie auzisera, pana atunci, doar din presa.
Expozitia bratarilor dacice a atras un numar record de participanti si a avut parte de un flux continuu de vizitatori. Foarte multi tineri si multe grupuri organizate si-au dorit sa vada bratarile. Printre vizitatori s-au numarat multi elevi, atat de clase primare si gimnaziale, cat si liceeni, insotiti de profesori. Intre orele 10 – 18, intervalul in care expozitia a fost deschisa publicului, vizitatorii s-au perindat fara intrerupere prin fata vitrinelor in care erau expuse cele noua bratari dacice recuperate, pana in prezent, de statul roman.

Un vizitator la 10 secunde
>>(din HUNEDOREANUL )>>>