Archive for Septembrie 2009

h1

Dr. Napoleon Săvescu: „Eminescu şi dacii“

Septembrie 21, 2009

Mihai Eminescu : „ În România totul trebuie Dacizat”

Puţine ţări ale lumii se pot mândri cu valori perene care iluminează spiritul, care comprimă  timpul şi care continuă să fie embleme ale creativităţii acelui popor din mijlocul căruia a izvorât acea valoare universală. Una dintre aceste ţări este România şi una dintre aceste valori este, fără îndoială, Eminescu.

Parafrazându-i pe Nicolae Bălcescu şi pe Marin Sorescu, îmi permit să afirm că, undeva, în spaţiul european, la nordul Dunării, de o parte şi de alta a Munţilor Carpaţi, există de milenii o ţară mândră şi binecuvântată între toate ţările semănate de Domnul pe pământ, o ţară cu şesuri mănoase şi dealuri unduitoare, cu ape limpezi şi cu piscuri semeţe de munţi, o ţară frumoasă şi primitoare cum nu e alta pereche… Şi, pentru că trebuia ca acestei neasemuite ţări să i se dea un nume, i s-a spus, simplu, Eminescu.

O explorare a plurivalentei opere eminesciene demonstrează actualitatea ideilor marelui nostru poet naţional, patriotismul fiind una dintre temele sale preferate. >>>>

h1

Ion Pachia Tatomirescu: „Dacii şi Jertfa Întemeierii“ (cronică la eseul Pr. Alexandru Stănciulescu-Bârda, „De la Daci la Meşterul Manole“

Septembrie 21, 2009

Interesantul studiu din placheta De la Daci la Meşterul Ma-nole, de pr. dr. Alexandru Stănciulescu-Bârda (2005), este, de fapt, textul comunicării susţinute de autor la al VI-lea Congres Interna-ţional de Dacologie de la Bucureşti, din 30 iunie – 2 iulie 2005, în care se încearcă repunerea în circuitul cultural a unei „sfinte triade“ fundamentale a spaţiului spiritual al Daciei / Dacoromâniei (Vala-himii), ce s-a conturat prin cercetările interbelice şi din cea de-a doua jumătate a secolului al XX-lea, de la H. Sanielevici la Ion Pachia-Ta-tomirescu, Dacul-Mesager-Celest, Protagonistul Mioritic şi Meş-terul Manole: «În cele ce urmează – spune preotul-doctor Al. Stăn-ciulescu-Bârda –, vom încerca să schiţăm câteva trăsături comune da-cului zalmoxian, ciobanului mioritic şi meşterului de la Argeş, cu pri-vire la realitatea, sensul ontologic şi valoric al morţii umane în con-text cosmologic.» (p. 3).

Pelasgul > Valahul Zalmoxian, ori, mai exact spus Dacul-Mesager-Celest (Solul trimis din cinci în cinci ani la Dumnezeu), cel cu ştiinţa de a se face nemuritor, monoteistul, nu Thracul, rămas, după Reforma Zalmoxianismului, la vechiul politeism cogaionic, este – după cum observă şi Al. Stănciulescu-Bârda – omul care rupe «în sens prometeic, legăturile >>>>

h1

Nicolae N. Tomoniu: „Peştişani – Gorj (o istorie plină de date inedite I)“

Septembrie 21, 2009

PEŞTIŞANI – COMOARA DE LÂNGĂ NOI

Spunând Peştişani, gândul te duce la marele nostru Constantin Brâncuşi  şi la liceul cu acelaşi nume de aici.  Fiind invitat să  particip o întâlnire prilejuită  de împlinirea a 40 de ani de la absolvirea Liceului “Constantin Brâncuşi” din Peştişani, am luat la rând arhiva, constatând  că Peştişanii Gorjului deţin o adevărată comoară în materie de speologie. Răsfoind şi ziarele am constatat că unii jurnalişti scriu despre Peştera Ciorii într-o totală confuzie de date şi termeni. Culmea amatorismului o deţine un jurnalist care relata în ziarul său la începutul lunii mai, că peştera „este cea mai veche aşezare (sic!) umană din Europa” şi se intră în ea „cu mare dificultate”. Să clarificăm lucrurile prin textele bine documentate ale speologilor şi prin imagini semnificative de la faţa locului.  >>>>

h1

Alin Roateş: „Aromânii şi stindardul dacic“

Septembrie 21, 2009

aromani cu stindardulPublicistica marelui Eminescu constituie un reper important în cercetarea originii românilor. Acesta susţinea, pe bună dreptate, că substratul limbii noastre este traco-ilir, peste care s-a suprapus latina. Un alt aspect subliniat este acela că românii nu sunt nicăieri în Balcani, estul şi sud-estul Europei, colonişti, venituri, ci sunt autohtoni, populaţie străveche, mai veche decât toţi conlocuitorii lor. stindardul dacic l

Comunităţile româneşti din sudul Dunării au stat în atenţia cercetătorilor români, în acest sens, avem monografiile lui Th. Capidan, precum şi cercetările lui Leca Morariu şi Traian Cantemir privind românii din Istria. În articolul Românii Peninsulei Balcanice, publicat în
Timpul
în septembrie 1878, Eminescu scria: „Nu există un stat în Europa Orientală, nu există o ţară de la Adriatică până la Marea Neagră care să nu cuprindă bucăţi din naţionalitatea noastră. Începând de la morlacii din Bosnia şi Erţegovina, găsim pas cu pas fragmentele acestei mari unităţi etnice în munţii Albaniei, în Macedonia şi Tesalia, în Pind ca şi în Balcani, în Serbia, în Bulgaria, în Grecia până sub zidurile Atenei, apoi dincolo de Tisa începând, în toată regiunea Daciei până dincolo de Nistru, până aproape de Odesa şi Kiev”. >>>>

h1

Ioan Miclău: „Titanii (Urieşii-Horoieşii) în folclorul românesc“

Septembrie 21, 2009

Aceasta scriere, dupa cum ne spune insusi titlu, are o tema din mitologii si legende, regasite in folclorul nostru romanesc, in cartile specialistilor care au avut dragul si previziunea valorii acestora!

Impulsionat de o curiozitate fireasca m-am intrebat, si ma intreb si azi, cum au ajuns aceste legende si mitologii universale ale creatiunii lumii in folclorul nostru romanesc? Ce fir tainic duce sau aduce in memoria omeneasca stirile unor fapte din vremile primare? Cum s-au suprapus apoi denumirile zeitatilor care desii aceleasi fiind in cultura universala port nume diferite! Stiu, cercetatorul istoric a si gasit explicatia corespunzatoare, potrivita, desi nu intotdeauna limpezirea unei realitati specifice istoriei unui popor sau grup de popoare. Totusi cum se face ca in folclorul nostru mai ales in  vorbirea orala populara gasim povestiri ce vin dedeparte, pe cand  cultura moderna pastreaza totul la un nivel foarte general, pana la urma nuantate ca inchipuiri omenesti! Umpland timpi si spatii devenind mai apoi, se zice, fermenti filosofiilor si religiilor urmatoarelor veacuri! >>>>

h1

Ion Pachia Tatomirescu: „Filosoful / exploratorul pelasgo-dac, Aethicus Donares (Ister)“

Septembrie 21, 2009

Filosoful / exploratorul pelasgo-dac, Aethicus Donares  (Ister), primul european

care descoperă  America, făcând ocolul Pământului cu 1057 de ani înaintea lui Magellan

În cel de-al V-lea secol de la naşterea lui Iisus Hristos, alături de alţi conaţionali din Dacia „generaţiei de aur“ (avem în vedere spaţiul Daciei lui Burebista / Regalian) – Niceta Remesianu (autorul imnului întregii Creştinătăţi, Te, Deum, laudamus… / Pe Tine, Doamne, Te lăudăm…, sfânt pelasgo-dac / valah ce se stinge în anul 416 d. H., în scaunul episcopal de la Remesiana, Dacia Sud-Dunăreană), Laurenţiu de Novae (autorul celebrelor omilii – De poenitentia / Despre pocăinţă şi De eleemosyna / Despre milostenie –, trecut la cele veşnice în scaunul episcopal de la Novae-Moesia, Dacia Sud-Dunăreană, în anul 418, după ce – la recomandarea epistolară a Papei Inocenţiu – stârpeşte erezia fotinian-arienistă ivită în eparhia sa), Auxenţiu Durostoreanu (episcopul de Durostor-Moesia, Dacia Sud-Dunăreană, mort în anul 420, autor – în 383 d. H. – al Scrisorii despre credinţa, viaţa şi moartea lui Ulfila / Epistula de fide, vita et obitu Ulfilae), Fericitul Ieronim de Stridon-Dacia (traducătorul Bibliei, din ebraică în latină, între anii 390 şi 405, înălţat la cer în 30 septembrie 420), >>>>

h1

Dumitru Vochescu: „Casa Europeană şi Farmacia Dacică“

Septembrie 21, 2009

Romania va intra in Uniunea Europeana si va duce cu ea multe traditii care vor imbogatii patrimonial comun.Una din acestea va fi si Farmacia Dacica pe care pe care o vom gasi deja acolo prin bunavointa urmasilor lui Zamolxis.

Plantele de leac din farmacia dacica erau recunoscute in toata lumea veche, iar astazi niste firme ca Hofigal  si Fares, ne fac cinste cu produsele lor. Exista insa o planta miraculoasa careen-a ramas de la Daci, am pastrat-o cu toata cinstea, dar nu se cunoaste prea bine in farmacia verde.Este vorba de de o specie de “Aloe” autohtona.

Planta Aloe, cunoscuta de la inceputurile istoriei, a inceput sa devina celebra in ultima suta de ani, a inceput sa fie folosita industrial si sa fie comercializata in toata lumea in ultimii 50 de ani.   [ 1]

S-au identificat cca 250 de specii, majoritatea africane si s-au cultivat in America pe plantatii uriase, Produsele medicale  pe baza de aloe au cuprins aproape intregul spectrul produselor farmaceutice si se foloseste la scara industriala, beneficiind de o retea de distributie, reclama si  protectie industriala moderna. >>>>