h1

Alexandru Nemoianu: ” Vlad Protopopescu – Dacii şi Romanii ”

O REMARCABILĂ CONTRIBUŢIE A EXILULUI ROMÂNESC

Încă de acum cinci decenii comunitatea românilor din Australia a publicat un Buletin de informaţii. în acel Buletin erau cuprinse veşti comunitare, ştiri privind ţara rămasă departe, pagini culturale. Din 1986-1987, calitatea acestui Buletin s-a îmbunătăţit, în bună măsură, prin alăturarea la redactarea lui a istoricului Vlad Protopopescu. Vlad Protopopescu este absolvent al Facultăţii de Istorie a Universităţii Bucureşti. El a fost arheolog şi cercetător, la „Muzeul Satului” din Bucureşti şi apoi la „Muzeul Naţional de Istorie al României”, din acelaşi oraş. încă din anii studenţiei, Vlad Protopopescu s-a remarcat prin erudiţie şi printr-o originalitate şi îndrăznire de gândire ieşite din comun, provocatoare, la limita agresivităţii. În anii ’90, el a publicat, în XVTI fragmente, o remarcabilă lucrare, intitulată sobru, Dacii şi romanii, în paginile Buletinului de informaţii, pomenit mai înainte.

Lucrarea amintită este egal „iconoclastă” şi „inodulă”. Ea sparge modelele de percepţie acceptate (cel mai adesea din lene de gândire, dar, tot adesea, din dorinţa făţişă de a promova programe ale unor „iniţiaţi”, aserviţi negativităţii pure) şi, în acelaşi timp, venerează modelul existenţial românesc, a cărui vechime o recunoaşte ca fiind, practic, ante-istorică. în mod limpede, Vlad Protopopescu nu se teme să afirme că, în esenţa lui, dincolo de strălucirile tehnice şi dincolo de leşinul sicofanţilor, Imperiul Roman a fost un imperiu al „răului” şi ţinător de modelele întrebuinţate în cursul vremelniciei de către „stăpânul lumii acesteia”. Că aşa a fost şi că Vlad Protopopescu are dreptate ne-o arată împrejurarea că Imperiul Roman, ba printr-un război de „apărare”, ba prin altul „drept” a ajuns să cuprindă toată lumea mediteraneană (Cât de „drepte” au fost aceste războaie ne-o arată limpede lucrări istorice, cum sunt cele ale lui Caius Iulius Caesar, cel care în lucrarea apologetică Războaiele galice, ne înfăţişează crime abominabile săvârşite de oştirile „bunului” imperiu împotriva celor care, literalmente, îşi apărau „sărăcia şi neamul”, ori ale lui Iosefus Flavius, care descrie atrocităţile romane săvârşite în cursul cuceririi Ierusalimului). încă, mai grav, acest imperiu, atât de uniform lăudat, nu a făcut alta decât să distrugă (sau, oricum, să caute să distrugă) fascinanta diversitate a lumii mediteraneene şi să o înlocuiască cu o, fundamental, mediocritate consumaristă plictisitoare. Din lene de gândire şi din servilism, majoritatea istoricilor au continuat şi continuă să laude acest imperiu şi mulţi dintre ei involuntar, dar încă mai mulţi voluntar, nu fac decât să asigure repetarea răului şi să confirme că cei care nu învaţă nimic din istorie vor fi siliţi să o repete şi retrăiască. Vlad Protopopescu, descriind relaţia dintre daci şi romani, săvârşeşte câteva lucruri. El arată că modelul existenţial din Carpaţi şi Dunăre (din spaţiul românesc) este străvechi şi de inspiraţie edenică (idee care, superb, a fost dovedită în monumentala lucrare Dacia preistorică a lui Nicolae Densusianu) şi că împotriva lui s-au pornit puterile imperiului răului (roman). Vlad Protopopescu arată în amănunt „modus operandi” al imperialismului care, nu întâmplător, nu s-a schimbat de peste două mii de ani încoace. Iniţial, imperiul a căutat să corupă şi să atragă de partea-i politicieni veroşi, apoi a trecut la imixtiuni şi asasinate, la „prelucrarea” opiniei publice, prin pana unor cronicari ori „istorici” de vânzare, la „demonizarea” adversarului, la agresiune armată, la cotropire şi „finis coronat opus”, la propovăduirea minciunii „eliberării” celor care au fost cotropiţi şi jefuiţi. Este uluitor de urmărit, aproape ca într-o oglindă, similitudinea modului de lucru roman şi „globalist”. Dar chiar dacă lucrarea lui Vlad Protopopescu descrie o tragedie istorică şi o catastrofă pentru spaţiul românesc ea nu este pesimistă. Lucrarea arată că imperiile răului, în chiar clipa aparentului lor triumf, îşi asigură pieirea şi aceeaşi lucrare arată modul neaşteptat în care binele triumfă. Ajuns în culmea extinderii sale teritoriale, Imperiul Roman, în vremea lui Traian, îşi începea declinul şi căderea fără glorie. Instituţionalizând „cultul” materiei căzute, propagând cultul pentru „gloria poporului roman”, imperiul începea persecuţiile contra creştinilor. „Bunul” Traian este cel care a martirizat pe Sfântul Ignatie Teoforul, cel ce fusese purtat în braţe de Iisus şi oferit de exemplu pentru modul dobândirii împărăţiei Cerurilor. Închinătorii la idoli au căzut şi pe stârvul imperiului s-a ridicat Biserica luptătoare (trupul mistic al lui Iisus) pe care puterile răului, inclusiv „globalismul” satanic, nu o vor putea cuprinde.

Lucrarea lui Vlad Protopopescu reprezintă o biruinţă a gândului exilului românesc şi ea ar trebui tipărită într-un volum cât mai curând cu putinţă.

 

____________________________________________________________________________________

Revista DACOLOGICA este o publicatie de informatie culturala cu caracter alternativ , creata in cadrul unui proiect experimental rezultat din colaborarea dintre ARP – ASOCIATIA ROMANA PENTRU PATRIMONIU si ASOCIATIA SCRIITORILOR CRESTINI DIN ROMANIA . Revista cuprinde studii , puncte de vedere si ipoteze in tema istoriei stravechi a regiunii carpato-danubiene propuse de autori din toata lumea . Ea contine stiri , studii sau rezultate diverse obtinute prin investigatii pluridisciplinare ( imbratisand cu precadere teme , personalitati si subiecte evitate de presa oficiala ) , opinii mai putin sau deloc cunoscute prin dezbaterile organizate intre ” figurile noului monopol ” al informatiei si istoriografiei , propuneri de examinari si de studiu tematic ce nu patrund la suprafata vietii publice din cauza ignorantei sau rea-credintei , puncte de vedere noi avand caracter de ipoteza sau de examen de laborator . Colaborarea la revista on-line DACOLOGICA este deschisa oricarui carturar roman , indiferent de locul unde se afla , de domeniul de exercitare practica si de ” palmaresul ” profesional.

Revista DACOLOGICA apare prin grija unui colegiu editorial si sub coordonarea ARP – ASOCIATIA ROMANA PENTRU PATRIMONIU . Preluarea textelor aparute in Revista DACOLOGICA este posibila numai cu acordul autorului . Anunturile si comentariile redactionale pot fi reproduse cu mentiunea sursei . *Responsabilitatea asupra fiecarui text publicat apartine autorului conform reglementarilor internationale asupra acestui subiect . Opinia autorilor gazduiti nu este intotdeauna si opinia redactiei . Colaborarea la revista on-line DACOLOGICA este deschisa oricarui autor sau organizatii care doreste sa puna in circulatie un punct de vedere considerat de interes larg ori doreste sa faca mai cunoscuta o opinie sau o concluzie de utilitate in tematica propusa de editor . * Expeditia textelor se poate face la adresa de e-mail dacologica @gmail.com * Textele trebuie sa fie expediate in programul MS Word, in atasament la mesajul dvs., redactate cu diacritice romanesti , cu caractere ” Arial „, la marimea de 10 pixeli . La aceiasi adresa poate fi trimisa orice corespondenta destinata membrilor redactiei si orice opinie privitoare la materialul aparut sau dorit. Sunt binevenite , si vor fi studiate atent ,orice semnalari privind fapte , personalitati si situatii mai putin mediatizate , privind tematica de precadere a revistei. Publicatia fiind alcatuita prin voluntariat,colaborarea este onorifica. Avand in vedere ca dialogul cultural se afla in suferinta in Romania , orice stire despre carti aflate in lucru sau in curs de aparitie , despre lansari de carti noi sau despre manifestari culturale apartinand tematicii fundamentale a revistei DACOLOGICA vor fi utile si isi vor afla difuzarea cuvenita . Proiectele editoriale ale diferitelor edituri , indiferent de marimea lor sau de locul unde activeaza , vor fi primite cu solidaritate si vor fi propagate cu staruinta . Organizatiile , asociatiile sau grupurile de cercetare in domeniul tematic principal sunt chemate sa isi faca mai bine cunoscuta activitatea lor si prin aparitia in publicatiile editate de noi si prin mijloacele de comunicare pe care le avem acum si le vom inmulti in viitor.

 


Anunțuri