h1

G.D. Iscru: „Naţiunea geto-dacă şi naţiunea română“

Motto: 1: Naţiunea – „întrânsa ne-am născut, ea este mama noastră“ (Simeon Bărnuţiu, 1848) 2: „Naţiunea mea e lumea … Fără naţiunea mea nu e lume …“ (M. Eminescu) 

Problema naţiunii etnice – principala permanenţă a istoriei – revine puternic în actualitate.

La începutul secolului XX, când forţele oculte, cu un apetit amplificat al dominaţiei mondiale, se pregăteau să ia „în primire“ Imperiul Ţarist, pentru a-l transforma în Imperiu Comunist, avea nevoie de o nouă teorie/viziune asupra naţiunii, care să le „justifice“ anihilarea până la desfiinţare a multelor naţiuni şi grupuri etnice din cuprinsul marelui imperiu. Ce nu anihilase autocraţia ţaristă, trebuia neapărat să anihileze, să desfiinţeze, cu un cuvânt mai nou: să „globalizeze“ comuniştii bolşevici în viitorul lor „poligon experimental“.

Pentru aceasta, în ajunul primului război mondial, cu câţiva ani înainte de a se lua hotărârea „trecerii“ de la un imperiu la celălalt, a fost „lansată“, sub semnătura tânărului pe atunci Iosif Djugaşvili, viitorul – celebru – LV. Stalin, „noua viziune“ asupra naţiunii etnice1: că ar fi apărut târziu, în prima etapă a epocii moderne, mai exact către sfârşitul secolului XVIII şi la începutul celui următor; că ar avea, istoriceşte, o viaţă limitată, urmând a se transforma, în viitor, în „altceva“ (nu se găsise „formula“; s-a găsit mai târziu: „poporul sovietic“/ „poporul unic muncitor“); că naţiunea are câteva caracteristici bine stabilite de autor iar dacă una lipseşte, naţiunea nu există; aceeaşi „soartă“ -se putea înţelege – urma să aibă şi Statul naţional – şi în acest sens a evoluat teoria comunistă asupra Statului naţional. Şi, cum în primii ani ai „Puterii sovietice“ teoria comunistă, varianta Troţki, includea „revoluţia permanentă“ ce urma a cuprinde lumea, înseamnă că „viziunea“ stalinistă avea un „viitor de aur“. Chiar când, în prima parte a deceniului 3 al secolului XX, a fost abandonată teoria troţkistă a „revoluţiei permanente“ şi bolşevicii s-au decis să se concentreze pe „globalizarea“ naţiunilor în imperiul lor, „viziunea“ stalinistă s-a consolidat şi s-a aplicat, „deocamdată“ în Imperiul comunist (U.R.S.S.), urmând ca „într-un viitor“ să se extindă. Dar, aproape incredibil, a influenţat, mai exact a „contaminat“ şi teoria ştiinţifică asupra naţiunii, teorie care devenise aproape o axiomă. Această „contaminare“ a determinat, în etapa interbelică şi în continuare, o dezbatere ştiinţifică, la capătul căreia s-a reafirmat, cu demonstraţia aferentă, teza corectă2. Între timp însă, „viziunea“ stalinistă se consolidase în U.R.S.S. iar după al 2-lea război mondial fusese extinsă la nivelul „lagărului socialist“, aşa încât „concurenţa“ a continuat. Şi continuă, căci nu puţini din cei „formaţi“ sub presiunea „viziunii“ staliniste s-au „obişnuit“ cu ea şi încă aii „ezitări“ în a reveni la teza corectă, atunci când nu abandonează „subiectul“, devenit pentru ei „incomod”; iar nostalgici încă mai sunt; şi fani pot fi racolaţi prin „tehnici speciale“. în acest context – şi ştiinţific şi politic –, în condiţiile războiului total şi atipic pe care neoimperialismul contemporan l-a declanşat, cu multe decenii înainte, naţiunilor lumii, război însoţit în paralel, de „oferta“ „integrării“ şi „globalizării“ naţiunilor lumii în megafo politice zonale, cu gândul chiar la una planetară, „doctrinari“ ai aşa-zisei „Noi Ordini Mondiale“ au simţit i reia şi să „dezvolte“ teoria naţiunii, prin care să, justifice“ respectiva „ofertă“. De notat că se evită cuvântul „imperiu“, cu atât mai mult expresia „imperiu universal“, din motive uşor de înţeles, preferându-se cuvântul mai „blând“ şi chiar tolerant, acela de „uniune“. Dar dacă odinioară tânărul Djugaşvili se purtase mai cu „mânuşi“ cu naţiunea, postulândb-i dispariţia într-un viitor, noii „doctrinari“ s-au decis să ia „taurul de coarne“, atacând direct fiinţa naţiunii etnice şi raţiunea de a fi a Statului naţional.

Astfel, în ultimii ani a fost lansată noua teorie: că naţiunea etnică – adică aşa cum s-a constituit ea în Antichilaie şi cum a luptat să rămână în istorie până azi, cu dorinţa supremă de a se organiza într-un Stat naţional independent – trebuie să se transforme, neapărat, într-o aşa numită naţiune civică, condusă după un Cod de legi emanat de la Centrul megaformaţiunii politice în care urmează a se „integra”; iar Statul naţional să se transforme într-un aşa numit Stat civic şi multicultural sau – tot un aşa-zis – Stat de cetăţenie, cu aceasta Statul naţional fiind lichidat3; încă şi mai repede, căci el, practic, în curând nu va mai exista, „integrarea“ şi „globalizarea“ topindu-l în megaformaţiunea politică amintită.

În acest studiu, pornind de la conţinutul corect, ştiinţific al conceptului de naţiune, ca naţiune etnică, autorul evocă geneza şi evoluţia primei naţiuni a Europei, naţiunea traco-geto-dacă, continuată direct prin naţiunea română, referindu-se la lupta lor permanentă de-a lungul istoriei pentru dreptul lor inalienabil la existenţă, la identitate, unitate, integritate şi suveranitate, la constituirea, consolidarea şi apărarea Statului naţional independent, în conformitate cu legitatea istorică, dar şi la efortul forţelor de dominaţie de a anihila până la lichidare această naţiune. Exemplificările pot fi extinse la toate naţiunile lumii, căci toate au fost şi sunt supuse unei asemenea primejdii. 

1. G.D. Iscru: Formarea naţiunii române, Casa de editură şi librărie „Nicolae Bălcescu“, Bucureşti, 1995, unde se face critica „viziunii“ staliniste.

2.Ibidem.

3. Vezi luările de poziţie pro ale d-lor Adrian Severin şi Bogdan Aurescu în ziarul „Ziua“ din februarie – martie 2006, citând în sprijin Recomandarea 1735, din ianuarie 2006, a Adunării Parlamentare a Consiliului Europei şi alte documente ale U.E.

Conf. univ. dr. G. D. ISCRU

____________________________________________________________________________________

Revista DACOLOGICA este o publicatie de informatie culturala cu caracter alternativ , creata in cadrul unui proiect experimental rezultat din colaborarea dintre ARP – ASOCIATIA ROMANA PENTRU PATRIMONIU si ASOCIATIA SCRIITORILOR CRESTINI DIN ROMANIA . Revista cuprinde studii , puncte de vedere si ipoteze in tema istoriei stravechi a regiunii carpato-danubiene propuse de autori din toata lumea . Ea contine stiri , studii sau rezultate diverse obtinute prin investigatii pluridisciplinare ( imbratisand cu precadere teme , personalitati si subiecte evitate de presa oficiala ) , opinii mai putin sau deloc cunoscute prin dezbaterile organizate intre ” figurile noului monopol ” al informatiei si istoriografiei , propuneri de examinari si de studiu tematic ce nu patrund la suprafata vietii publice din cauza ignorantei sau rea-credintei , puncte de vedere noi avand caracter de ipoteza sau de examen de laborator . Colaborarea la revista on-line DACOLOGICA este deschisa oricarui carturar roman , indiferent de locul unde se afla , de domeniul de exercitare practica si de ” palmaresul ” profesional.

Revista DACOLOGICA apare prin grija unui colegiu editorial si sub coordonarea ARP – ASOCIATIA ROMANA PENTRU PATRIMONIU . Preluarea textelor aparute in Revista DACOLOGICA este posibila numai cu acordul autorului . Anunturile si comentariile redactionale pot fi reproduse cu mentiunea sursei . *Responsabilitatea asupra fiecarui text publicat apartine autorului conform reglementarilor internationale asupra acestui subiect . Opinia autorilor gazduiti nu este intotdeauna si opinia redactiei . Colaborarea la revista on-line DACOLOGICA este deschisa oricarui autor sau organizatii care doreste sa puna in circulatie un punct de vedere considerat de interes larg ori doreste sa faca mai cunoscuta o opinie sau o concluzie de utilitate in tematica propusa de editor . * Expeditia textelor se poate face la adresa de e-mail dacologica @gmail.com * Textele trebuie sa fie expediate in programul MS Word, in atasament la mesajul dvs., redactate cu diacritice romanesti , cu caractere ” Arial „, la marimea de 10 pixeli . La aceiasi adresa poate fi trimisa orice corespondenta destinata membrilor redactiei si orice opinie privitoare la materialul aparut sau dorit. Sunt binevenite , si vor fi studiate atent ,orice semnalari privind fapte , personalitati si situatii mai putin mediatizate , privind tematica de precadere a revistei. Publicatia fiind alcatuita prin voluntariat,colaborarea este onorifica. Avand in vedere ca dialogul cultural se afla in suferinta in Romania , orice stire despre carti aflate in lucru sau in curs de aparitie , despre lansari de carti noi sau despre manifestari culturale apartinand tematicii fundamentale a revistei DACOLOGICA vor fi utile si isi vor afla difuzarea cuvenita . Proiectele editoriale ale diferitelor edituri , indiferent de marimea lor sau de locul unde activeaza , vor fi primite cu solidaritate si vor fi propagate cu staruinta . Organizatiile , asociatiile sau grupurile de cercetare in domeniul tematic principal sunt chemate sa isi faca mai bine cunoscuta activitatea lor si prin aparitia in publicatiile editate de noi si prin mijloacele de comunicare pe care le avem acum si le vom inmulti in viitor.