h1

Doina Drăguţ – Alexandru Doboş: „Dacia – izvorul neamurilor“, vol. II

Apărută la Editura Obiectiv, din Craiova, în 2007, cartea „Dacia – izvorul neamurilor” aduce în lumină lucruri relevante despre istoria reală a României şi rolul ei în viitorul apropiat, autorul încercând să pătrundă spre adevăr folosind metoda decriptării sensului abscons al izvorului istoric.

Alexandru Doboş, studiind „tabloul” Columnei, în care luptătorii daci aflaţi pe meterezele cetăţii Sarmizegetusa îşi împart ultimele provizii de apă, ne supune, pentru o „percepere exhaustivă”, „logica şi fantezia” unei „reactualizări ideative”. La daci, apa nu era folosită doar pentru a se astâmpăra setea, ci ea era privită ca o „materie încărcată cu prană akozică”, calitatea ei fundamentală fiind „principiul legăturii, al coeziunii intra şi intermateriale”. În concepţia dacilor, o altă însuşire a apei era cea privitoare la „capacitatea ei de fluid al împărtăşaniei sacro-spirituale şi devoţionale”. De aceea, mulţi autori antici au scris în operele lor despre ritualul împărtăşaniei în apele fluviului Istrios (Dunărea). De asemenea, dacii practicau „ritualul potolirii setei morţilor” prin stropirea mormintelor lor cu apă – obicei despre care aminteşte şi Mircea Eliade -, deoarece „sufletele morţilor produceau asupra celor vii o adevărată teroare atunci când se însetau şi nu primeau apa necesară”.

Autorul vorbeşte despre misterele (misteriile) dacice, care erau acele ceremonii religioase dar, mai curând, iniţieri secrete ce se desfăşurau sub auspiciul păzirii tainelor; despre gropile ritualice (gorgane) sau de cult, ce au fost găsite pe întregul teritoriu al fostei Dacii, ceea ce denotă încercările dacilor de a lua astfel legătura cu lumea subterană.

Descoperirile de oseminte umane deosebit de mari, făcute în urma cercetărilor din ultima perioadă, duc la concluzia că teritoriul Daciei a fost locuit de uriaşi. De altfel, şi Nicolae Densuşianu, pe baza scrierilor antice, a afirmat că Dacia era Ţara Uriaşilor/ Giganţilor; lucru ce s-a dovedit a fi real în urma săpăturilor de la Argedava, în anii ’20.

Autori antici precum Herodot, Plinius, Discoride, Strabon, Xenophon, Ovidiu etc. au lăsat mărturii scrise despre imensitatea roiurilor de albine ce împânzeau arché-ul dacic, „de la Pont până spre marginile Carpaţilor”, cât şi despre preocupările apicole ale geto-dacilor. Mierea era hrana „de zi cu zi” a anahoreţilor daci numiţi „călători prin nori” nu atât pentru capacităţile lor de astrologi, ci pentru acelea de levitaţie prin norii de albine ce acopereau în permanenţă cerul ţării. Dacii cunoşteau şi foloseau hydromelul – o băutură obţinută prin fermentaţia mierii de albine cu apă, al cărei grad de alcoolizare era de 12-13 grade. Hydromelul era una dintre cele mai curate băuturi, având proprietăţi curative şi reprezentând avantajul de a nu îngrăşa corpul, dând o dispoziţie psihică asemănătoare cu starea de fericire.

Alexandru Doboş afirmă, cum au mai făcut-o şi alţi autori, că aşa cum pe sub piramidele egiptene trec tuneluri, legându-le pe acestea între ele, dar şi cu lumea din Shambala (insula fericiţilor), în Carpaţi există una din intrările principale în Shambala, motiv pentru care România este o ţară militaro-strategică de cel mai înalt rang. Elitele lumii ştiu acest secret, dar îl păstrează cu străşnicie. Astfel de intrări mai există în Irak, în Bosnia, în Egipt şi în Afganistan. Canalele subpământene asigură „nemurirea fizică”, întrucât orice fiinţă care pătrunde prin acestea îşi pierde greutatea, pământul nu-şi mai exercită binecunoscuta forţă gravitaţională, acţionând „legea unei anumite imponderabilităţi”, iar puterea mentală poate propulsa corpul fizic spre lumea Shambalei, unde sunt create „condiţiile nemuririi corporale”. Când Alexandru Macedon a pătruns pe pământul geto-dac cu armata sa, el avea o „misiune secretă” de la Aristotel (mentorul său) şi anume „identificarea în vederea utilizării esoterice a intrării din Carpaţi în lumea Shambalei”. Lovindu-se de opoziţia militară „deosebit de îndârjită” a geto-dacilor, Alexandru a părăsit Dacia şi s-a îndreptat spre ţări unde existau celelalte intrări în lumea subterană a fericiţilor.

Medicii daco-aryeni cunoşteau metoda de reglare prin suflu dirijat a „corpului eterico-fluidic uman” prin aşa-numitul „curent pneuma(tic)”, adică suflul vital ce animă toate celulele organismului viu. Chirurgii puteau să facă operaţii fără anestezie precum trepanaţii, traheotomii, laparotomii, amputări etc. Lipsa anesteziei şi a antibioticelor era suplinită numai de cunoştinţele subtile şi de iniţierea medicilor daci. La Sarmizegetusa s-a descoperit o trusă medicală şi dovezi de trepanaţie.

Din volumul d-lui Alexandru Doboş se desprinde ideea că poporul român, continuator al geto-dacilor-aryeni, este „poporul ales”, „întemeietor al Europei şi al Lumii (după Dumnezeu), rasa-rădăcină a spiritualităţii ariene primordiale”.

DOINA DRĂGUŢ

____________________________________________________________________________________

Revista DACOLOGICA este o publicatie de informatie culturala cu caracter alternativ , creata in cadrul unui proiect experimental rezultat din colaborarea dintre ARP – ASOCIATIA ROMANA PENTRU PATRIMONIU si ASOCIATIA SCRIITORILOR CRESTINI DIN ROMANIA . Revista cuprinde studii , puncte de vedere si ipoteze in tema istoriei stravechi a regiunii carpato-danubiene propuse de autori din toata lumea . Ea contine stiri , studii sau rezultate diverse obtinute prin investigatii pluridisciplinare ( imbratisand cu precadere teme , personalitati si subiecte evitate de presa oficiala ) , opinii mai putin sau deloc cunoscute prin dezbaterile organizate intre ” figurile noului monopol ” al informatiei si istoriografiei , propuneri de examinari si de studiu tematic ce nu patrund la suprafata vietii publice din cauza ignorantei sau rea-credintei , puncte de vedere noi avand caracter de ipoteza sau de examen de laborator . Colaborarea la revista on-line DACOLOGICA este deschisa oricarui carturar roman , indiferent de locul unde se afla , de domeniul de exercitare practica si de ” palmaresul ” profesional.

Revista DACOLOGICA apare prin grija unui colegiu editorial si sub coordonarea ARP – ASOCIATIA ROMANA PENTRU PATRIMONIU . Preluarea textelor aparute in Revista DACOLOGICA este posibila numai cu acordul autorului . Anunturile si comentariile redactionale pot fi reproduse cu mentiunea sursei . *Responsabilitatea asupra fiecarui text publicat apartine autorului conform reglementarilor internationale asupra acestui subiect . Opinia autorilor gazduiti nu este intotdeauna si opinia redactiei . Colaborarea la revista on-line DACOLOGICA este deschisa oricarui autor sau organizatii care doreste sa puna in circulatie un punct de vedere considerat de interes larg ori doreste sa faca mai cunoscuta o opinie sau o concluzie de utilitate in tematica propusa de editor . * Expeditia textelor se poate face la adresa de e-mail dacologica @gmail.com * Textele trebuie sa fie expediate in programul MS Word, in atasament la mesajul dvs., redactate cu diacritice romanesti , cu caractere ” Arial „, la marimea de 10 pixeli . La aceiasi adresa poate fi trimisa orice corespondenta destinata membrilor redactiei si orice opinie privitoare la materialul aparut sau dorit. Sunt binevenite , si vor fi studiate atent ,orice semnalari privind fapte , personalitati si situatii mai putin mediatizate , privind tematica de precadere a revistei. Publicatia fiind alcatuita prin voluntariat,colaborarea este onorifica. Avand in vedere ca dialogul cultural se afla in suferinta in Romania , orice stire despre carti aflate in lucru sau in curs de aparitie , despre lansari de carti noi sau despre manifestari culturale apartinand tematicii fundamentale a revistei DACOLOGICA vor fi utile si isi vor afla difuzarea cuvenita . Proiectele editoriale ale diferitelor edituri , indiferent de marimea lor sau de locul unde activeaza , vor fi primite cu solidaritate si vor fi propagate cu staruinta . Organizatiile , asociatiile sau grupurile de cercetare in domeniul tematic principal sunt chemate sa isi faca mai bine cunoscuta activitatea lor si prin aparitia in publicatiile editate de noi si prin mijloacele de comunicare pe care le avem acum si le vom inmulti in viitor.