h1

Doina Drăguţ: „Marile civilizaţii ale traco-geţilor”

General N. Portocală: „MARILE CIVILIZAŢII ALE TRACO-GEŢILOR”, Ed OBIECTIV, Craiova, 2006

„Un scrib scrie asupra ruinei cetăţii Lagash o lamentaţiune, care formează una din cele mai frumoase pagini ale literaturii sumeriene…” Este nevoie să aruncăm o scurtă privire asupra vechilor civilizaţii, spre a ne da seama de aşezările noastre şi de raporturile îndepărtate pe care le-am putut avea cu acele civilizaţii.

O premieră pentru Editura Obiectiv Craiova este cartea „Marile civilizaţii ale traco-geţilor” (care va avea şi un volum II, aşa cum ne asigură editorul).

În Cuvântul editorului ni se spune că lucrarea originală a apărut în anul 1932 şi deci se poate edita fără nici un fel de oprelişti, conform Legii care protejează timp de 70 de ani dreptul de autor. Volumul a fost publicat de Institutul de Arte Grafice „Bucovina”, costa 80 de lei, era semnat de General N. Portocală şi purta titlul „Din PRE-ISTORIA DACIEI şi a vechilor civilizaţiuni”.

Volumul, editat sub numele „Marile civilizaţii ale traco-geţilor”, cuprinde nouă capitole concepute de editor, pornind de la textul original la care a adăugat din abundenţă imagini, o parte de început semnată de Doina Drăguţ, intitulată „Soarta celor şapte minuni”, şi o parte finală constituită sub formă de anexe (Greaca veche – un dialect român; Sanscrita – limba… românilor vedici; Românii din… Nigeria!) semnată de prof. Tudor Diaconu.

Autorul declară că încă de pe vremea regelui Burebista (anii 60-48 î.Chr.), teritoriul Daciei „se întindea până în Moravia, Galiţia, Padolia şi Chersones, la nord şi est; până în Serbia de Vest, iar la sud trecea dincolo de Hemus, la Mesambria şi Apollonia”. Există probe arheologice şi toponimice care atestă că tracii au existat anterior până pe valea Oderului şi gura Vistulei.

Făcând adeseori referiri la extrase din lucrările „L’Italie Primitive” de Léon Homo şi „L’Humanité Prehistorique” de Jaques de Morgan, autorul (gen. N. Portocală) ne spune că Italia a fost „literalmente împopulată” de valuri de popoare venite din Europa Centrală în timp de circa 2.000 de ani. Aceste popoare au venit cu limba şi civilizaţia lor şi au adus „piatra lustruită, creşterea animalelor, înhumarea chincită (contractată); apoi arama, practica agriculturii; urmează bronzul şi incineraţia şi, în sfârşit, fierul, vasele mortuare bitronconice, decoraţiunea geometrică, svastica, fibula, brăţara”. Popoarele acestea cu o civilizaţie superioară, despre care vorbeşte autorul, erau popoarele etruscilor care erau de origine tracă. Suficiente probe toponimice, în această privinţă, ne dă şi Pârvan în „Getica”.

Pornind de la premisa că, în adâncimea veacurilor, preistoria neamului nostru se arată foarte confuză, şi că asupra trecutului îndepărtat există ştiri de la vechi autori, în special greci, autorul pledează, având la bază constatări arheologice, pentru faptul că „tracii datează din timpuri imemoriale”, fiind „unul din cele mai vechi popoare stabilite în Europa, dacă n-o fi chiar cel mai vechi.”

Doina DRĂGUŢ

 

 

____________________________________________________________________________________

Revista DACOLOGICA este o publicatie de informatie culturala cu caracter alternativ , creata in cadrul unui proiect experimental rezultat din colaborarea dintre ARP – ASOCIATIA ROMANA PENTRU PATRIMONIU si ASOCIATIA SCRIITORILOR CRESTINI DIN ROMANIA . Revista cuprinde studii , puncte de vedere si ipoteze in tema istoriei stravechi a regiunii carpato-danubiene propuse de autori din toata lumea . Ea contine stiri , studii sau rezultate diverse obtinute prin investigatii pluridisciplinare ( imbratisand cu precadere teme , personalitati si subiecte evitate de presa oficiala ) , opinii mai putin sau deloc cunoscute prin dezbaterile organizate intre ” figurile noului monopol ” al informatiei si istoriografiei , propuneri de examinari si de studiu tematic ce nu patrund la suprafata vietii publice din cauza ignorantei sau rea-credintei , puncte de vedere noi avand caracter de ipoteza sau de examen de laborator . Colaborarea la revista on-line DACOLOGICA este deschisa oricarui carturar roman , indiferent de locul unde se afla , de domeniul de exercitare practica si de ” palmaresul ” profesional.

Revista DACOLOGICA apare prin grija unui colegiu editorial si sub coordonarea ARP – ASOCIATIA ROMANA PENTRU PATRIMONIU . Preluarea textelor aparute in Revista DACOLOGICA este posibila numai cu acordul autorului . Anunturile si comentariile redactionale pot fi reproduse cu mentiunea sursei . *Responsabilitatea asupra fiecarui text publicat apartine autorului conform reglementarilor internationale asupra acestui subiect . Opinia autorilor gazduiti nu este intotdeauna si opinia redactiei . Colaborarea la revista on-line DACOLOGICA este deschisa oricarui autor sau organizatii care doreste sa puna in circulatie un punct de vedere considerat de interes larg ori doreste sa faca mai cunoscuta o opinie sau o concluzie de utilitate in tematica propusa de editor . * Expeditia textelor se poate face la adresa de e-mail dacologica @gmail.com * Textele trebuie sa fie expediate in programul MS Word, in atasament la mesajul dvs., redactate cu diacritice romanesti , cu caractere ” Arial „, la marimea de 10 pixeli . La aceiasi adresa poate fi trimisa orice corespondenta destinata membrilor redactiei si orice opinie privitoare la materialul aparut sau dorit. Sunt binevenite , si vor fi studiate atent ,orice semnalari privind fapte , personalitati si situatii mai putin mediatizate , privind tematica de precadere a revistei. Publicatia fiind alcatuita prin voluntariat,colaborarea este onorifica. Avand in vedere ca dialogul cultural se afla in suferinta in Romania , orice stire despre carti aflate in lucru sau in curs de aparitie , despre lansari de carti noi sau despre manifestari culturale apartinand tematicii fundamentale a revistei DACOLOGICA vor fi utile si isi vor afla difuzarea cuvenita . Proiectele editoriale ale diferitelor edituri , indiferent de marimea lor sau de locul unde activeaza , vor fi primite cu solidaritate si vor fi propagate cu staruinta . Organizatiile , asociatiile sau grupurile de cercetare in domeniul tematic principal sunt chemate sa isi faca mai bine cunoscuta activitatea lor si prin aparitia in publicatiile editate de noi si prin mijloacele de comunicare pe care le avem acum si le vom inmulti in viitor.