h1

IZVOARE PIERDUTE ŞI UITATE – Hippocrat despre regiunile dacice (fragment din vol. DESPRE SCRIERILE VECHI PERDUTE ATINGĂTOARE DE DACIA de Alexandru Papadopol-Callimah, editat de Aurora Petan)

§239. Hippocrat

Între autorii cari au scris despre Dacia şi care au vizitat-o, aflăm pe unul din bărbaţii cei mai eminenţi ai antichităţii, pe o ilustraţiune universală, pe Hippocrat, părintele şi întemeietorul medicinii.
Hippocrat, născut la insula Cos la anii 459 înainte de Crist 24 , aparţine familiei antice şi ilustre a Esculapilor (Asclepiazilor) ai cărei membri, din tată în fiu, învăţau şi practicau medicina. Omer ne citează pe doi din fiii lui Esculap 25
. Asclepiazii ţineau secretă ştiinţa medicală între membrii familiei lor. Părintele familiei Asclepiazilor fiind proclamat zeu după moartea sa, toţi urmaşii săi luară caracterul sacru de preoţi, şi localurile unde ei studiau şi practicau medicina erau ca nişte templuri.

Aceste templuri se numeau CAaklhpiveia (Esculapia. Aesculapii templa). Aceste Esculapii se zideau la locuri înalte şi sănătoase 26 , unde se observa dieta, se cultiva gimnastica, muzica, erau băi calde, şi de unde se orânduiau convalescenţilor călătorie la diferite localităţi 27 .
Toate acestea se amestecau cu oarecare rituri şi ceremonii religioase, onerocretice, descântece şi magie, cari dau un caracter mistic, preoţesc, profesiunii de medic 28 . Însuşi Hippocrat a zis: ta ;iJra ;ejovnta prhvgmata iJroi`an ajnqrwvpoisi deivknutai. bebivlois de; ouC qevmi~ pri;n hN telesqw`sin oCrgivoisin eCpisthvmh~ 29 . Iată originea spitalurilor. Preoţii medici observau aicea leacurile care foloseau la o boală, şi le înscriau pe tablete care rămâneau în păstrarea lor secretă, în templurile Esculapii: Pinavkia eCn oi{~ katagegrammevnai tutcavnousin aiJ qerapeivai 30 . Astfel erau Esculapiile de la Epidaur, Cos, Tricca, Pergam şi altele. În vecinătate cu Dacia noastră la Panticapea, colonia antică Milesiană în Crimea, care se numea şi Bosphorus (Plin. IV, 24). era un templu al lui Esculap ( CAaklhpiveion), unde unul din cei mai renumiţi preoţi medici era un oarecare numit Strat, Stravtio” 31. Se ştie că Dacia era în neîntrerupte relaţiuni, când amice, când neamice, cu Panticapea 32 . La aceste templuri se făceau donaţiuni, pentru întreţinerea lor 33 .

Hippocrat, medic, filosof şi om foarte învăţat 34 , a fost cel întâiu care a proclamat medicina ca artă, ca ştiinţă; a făcut din ea o învăţătură publică şi a smuls vălul de superstiţiuni şi de bigotism, cu care ea era înconjurată de preoţii săi 35. El a stigmatizat pe şarlatani cu preceptul său: wjfelevein h Nmh ;blavptein (commodes. aut ne quid offendas; – să foloseşti, seu să nu vatămi) 36. Aceasta făcu ca Hippocrat să fie invidiat şi prigonit de ceilalţi medici preoţi, şi când Esculapium de la Cos a ars, ei s’au încercat să răscoale poporul, spuindu i că Hippocrat i-a dat foc. După această întîmplare Hippocrat ne mai având unde găzdui pe bolnavi, a întemeiat medicina clinică, adică tratamentul bolnavilor pe la casele şi paturile lor (klivnh, klinikh;) 37 .

Hippocrat a călătorit prin multe ţări, precum însuşi el ne spune, în interesul ştiinţei, practicând medicina şi studiind. Şi a călătorit şi a practicat în Cos, Abdera, Larissa, Meliboea, Cyzic, prin toată Tesalia, prin Iliria şi Pannonia la coastele Daciei, de multe ori confundată cu aceste ţări 38, în Libia, la Delos, în toată Scythia 39, în Attica şi la Thasos.

Hippocrat a scris mult, dară scrierile sale noi nu le avem pe toate, iar pe unele nu le avem întregi 40 .

Pe noi ne interesează mult scrierea sa ce ni s’a păstrat parte din ea sub titlu: peri; a;evrwn uJdavtwn, tovpwn (despre aere, ape şi focuri), care este totodată cea mai veche scriere de geografie fizică. Acest ouvrage étonnant, cum îl califică Coray. dovedeşte călătoria lui Hippocrat prin Scythia, cum obişnuiau a numi şi pe Dacia la un loc autorii străvechi, după mărturia lui Strabo 41 şi a lui Dio Cassius, care numeşte pe Geţi eNqno” Skuqikovn 42.

Această importantă carte a lui Hippocrat ne a parvenit ciuntită şi plină de lacune. Cetind cu luare aminte această scriere, în care Hippocrat studiază influenţa aerelor, a vânturilor, apelor şi a localităţilor asupra boalelor, natura climatelor calde şi umede, recomandând medicilor să cerceteze cu multă seriozitate mai întâi localităţile şi climatologia centrurilor unde exercitează medicina, – şi observând că titlul ei era mai de mult: peri; a;evrwn, uJdavtwn, tovpwn, a;khvsewn, kai; cwrw`n că prin urmare ea conţinea mai multe materii şi descripţiuni de cât acelea câte ne păstrează astăzi, ne facem o idee deplină cât de mult ne lipseşte din această scriere 43 .

Eruditul Coray ne zice cu întristare despre aceasta: „Il semble que le temps n’a respecté la partie qui nous reste aujourd’hui de ce traité philosophique du plus grand médecin de l’antiquité, que pour nous donner des regrets sur la perte du reste” 44 .

Deci, în partea care ne a rămas din scrierea lut Hippocrat despre aere, locuri şi ape, vedem că acest mare om a vizitat Scythia, cuprinzând, poate, şi Dacia. El ne spune că Palus Meotida (Marea Azovului) desparte Asia de Europa (cap. LXXVII), ne vorbeşte despre Macrocephali (cap. LXXX), despre Sauromaţi şi ceilalţi Scythi şi despre Amazoanele femeile lor (cap. LXXXIX XC. XCL), pe care Scythi se vede că i aşează undeva în Dacia în preajma ţării de jos a Moldovei de astăzi căci îndată vine şi ne vorbeşte despre pustietatea Scythică (Skuqevwn eCrhmiVh) care se numea şi pustietatea Getică (Getw`n eCrhmiVh) şi care localitate nu este alta decât aceea cuprinsă între Borysthene (Dnepru) şi Istru (Dunăre), unde Dariu a fost atât de nenorocit 45 . Hippocrat vorbeşte despre carrele Scythilor câte cu doi sau şase boi 46 . În această parte a pustietăţii Scythice sau Getice Hippocrat ne zice că sunt râuri mari care fac ca ţara să nu fie umedă.

Iată în scurt o ochire asupra acestei scrieri a lui Hippocrat, care nu numai că nu se mai păstrează întreagă dar este chiar alterată şi întreruptă în multe locuri, cu toate încercările filologilor ca s’o îndrepte. Este destul a ceti cineva §§ 116-117 din discursul preliminar, al eruditului Coray 47 ca să vadă cu câte ciuntiri şi desordini ne a rămas mica parte din această scriere.