h1

~„Dacologica“ – o idee a Reconquistei

Iniţiată din necesitatea de a completa un cerc tematic care nu ar fi „închis“ fără „ecoul originilor“, DACOLOGICA ilustrează încă o contribuţie într-un proces de recucerire a memoriei care nu ne aparţine doar nouă ci tuturor culturilor unde „ocupaţia“ striveşte pe „omul locului“, îl face să uite de unde vine şi îi impune convingeri ce nu i se potrivesc. La noi, această ideologie a neîncrederii porneşte de la „schema istoriografică“, de fapt un canon de fabricaţie straină care nu se reazemă pe studiu stăruitor ci pe o perspectivă incompatibilă cu materia examinată, incluzând multe prejudecăţi, concluzii apriorice şi pseudo-axiome. Efectul public se cunoaşte, fiind şocant şi scandalos. Toţi cei ce nu gândesc canonic şi răspund iregular sunt socotiţi „amatori“ şi „ignoranţi“, socotindu-se a face conspiraţie şi un straniu „revizionism politic“ ce nu are nici o legătură cu ştiinţa şi, de bună seamă, cu libertatea de a gândi.

 

În această realitate ce s-a constituit pornind de la „fabula negativă“ despre români, noi trebuie să redescoperim opţiunea radiacală, rezemându-se, deci, pe o recitire integrală de surse de orice fel, pe metode ce îşi află adecvarea în raport cu materialul şi, în chip paradoxal, pe încheierile altora care nu sunt atinşi de filoxera „creolă“ de aici, care seacă orice izvoare şi usucă tot ce atinge. Această atitudine este nu doar legitimă ci şi recomandabilă ştiinţificeşte, fiind, în fond, ecoul contemporan predominant căci semnele timpului aparţin mai degrabă celor ce îşi recâştigă identitatea decât celor ce se străduiesc să o înlăture prin aculturaţie şi program de extensiune şi mentalitate de ocupant.

Acţiunea noastră îşi ia de la început lărgimea ce o reclamă tema astfel încât aici vor apărea nu doar savanţi, studioşi şi erudiţi, a căror participare va fi însă preponderentă. Căci mai degrabă decât „savanţii zilei“ – care se exprimă pe teme ce le sunt la fel de necunoscute ca şi mecanica aştrilor (sau dacă au oarecari lecturi nu înaintează dincolo decât ce este „recunoscut unanim“) – scriitorii, când au personalitate şi nu ascultă ancilar de porunci şi nu năzuiesc la gloria clipei, încearcă să arunce „priviri dincolo de limita îngăduită“ şi pătrund acolo unde s-ar zice că nu sunt documente li dovezi. Înclinaţia către atitudinea eretică, de unde adeseori rezultă concluzii ce merită luate în seamă, trebuie cunoscută şi încurajată şi de aceea nu vom lăsa niciodată deoparte nu doar declaraţiile şi „opţiunile“ lor ci şi „rezultatele literare“ unde pot exista intuiţii pe care erudiţia seacă şi plină de prejudecăţi nu le cunoaşte ori, dacă le are în vedere, nu-i capabilă să le înţeleagă.
Dar mai mult decât acestea, ele ne arată o stare de spirit, un „sens al veacului“ şi, în fond, o tendinţă care, existând şi manifestându-se cu putere, nu poate fi lăsată în penumbră. „Cuvintele despre Străbuni“ vor fi aici întotdeauna la ele acasă. Ideea de a crea, pe lângă celelalte publicaţii editate de ARP, şi o revistă de „dacologie“ a fost întâmpinată cu o anumită iritare de unii din adepţii acestui gen de studii care socotesc că noţiuni precum „ipoteza“ ori „laborator istoriografic“ sunt absurde şi nu ar trebui invocate cu nici un chip. Însă obligaţia noastră este, întâi de toate, de a construi solid şi necontestabil şi, deci, de a vedea, înainte de concluzia enunţată fără nuantţă, procesul treptat de afirmare a unei identităţi ce s-a contrafacut şi astăzi este aproape de uitarea cultivată organizat. Aici, noi trebuie să aducem ceea ce „agenţii descurajării“ nu au căci rostul lor este altul decât a găsi ceea ce nu se observă dintr-un întreg văzut în forme schimonosite: simţ al echilibrului, metoda potrivită, truda în „laborator“, ştiinţa de carte unde „ipoteza“ trebuie formulată cu prudenţă şi verificată în ideea de a o putea impune, dacă se confirmă, în domeniul realităţilor inatacabile. Orice ezitare produce amânări însă, deopotrivă, orice imprudenţe expun reacţiilor ce apar întotdeauna într-un război pentru noi înşine aşa cum este cel ce se desfăşoară aici de mai bine de două sute de ani.
Iată de ce „Dacologica“ este un spaţiu de ipoteze şi de laborator istoriografic: pentru că „noi“ nu pretindem că suntem deţinătorii adevărului absolut – precum îşi imaginează „ei“ – ci doar căutătorii dedicaţi şi înzestraţi cu memorie, poate ultimii solomonari.

____________________________________________________________________________________

Revista DACOLOGICA este o publicatie de informatie culturala cu caracter alternativ , creata in cadrul unui proiect experimental rezultat din colaborarea dintre ARP – ASOCIATIA ROMANA PENTRU PATRIMONIU si ASOCIATIA SCRIITORILOR CRESTINI DIN ROMANIA . Revista cuprinde studii , puncte de vedere si ipoteze in tema istoriei stravechi a regiunii carpato-danubiene propuse de autori din toata lumea . Ea contine stiri , studii sau rezultate diverse obtinute prin investigatii pluridisciplinare ( imbratisand cu precadere teme , personalitati si subiecte evitate de presa oficiala ) , opinii mai putin sau deloc cunoscute prin dezbaterile organizate intre ” figurile noului monopol ” al informatiei si istoriografiei , propuneri de examinari si de studiu tematic ce nu patrund la suprafata vietii publice din cauza ignorantei sau rea-credintei , puncte de vedere noi avand caracter de ipoteza sau de examen de laborator . Colaborarea la revista on-line DACOLOGICA este deschisa oricarui carturar roman , indiferent de locul unde se afla , de domeniul de exercitare practica si de ” palmaresul ” profesional.

Revista DACOLOGICA apare prin grija unui colegiu editorial si sub coordonarea ARP – ASOCIATIA ROMANA PENTRU PATRIMONIU . Preluarea textelor aparute in Revista DACOLOGICA este posibila numai cu acordul autorului . Anunturile si comentariile redactionale pot fi reproduse cu mentiunea sursei . *Responsabilitatea asupra fiecarui text publicat apartine autorului conform reglementarilor internationale asupra acestui subiect . Opinia autorilor gazduiti nu este intotdeauna si opinia redactiei . Colaborarea la revista on-line DACOLOGICA este deschisa oricarui autor sau organizatii care doreste sa puna in circulatie un punct de vedere considerat de interes larg ori doreste sa faca mai cunoscuta o opinie sau o concluzie de utilitate in tematica propusa de editor . * Expeditia textelor se poate face la adresa de e-mail dacologica @gmail.com * Textele trebuie sa fie expediate in programul MS Word, in atasament la mesajul dvs., redactate cu diacritice romanesti , cu caractere ” Arial „, la marimea de 10 pixeli . La aceiasi adresa poate fi trimisa orice corespondenta destinata membrilor redactiei si orice opinie privitoare la materialul aparut sau dorit. Sunt binevenite , si vor fi studiate atent ,orice semnalari privind fapte , personalitati si situatii mai putin mediatizate , privind tematica de precadere a revistei. Publicatia fiind alcatuita prin voluntariat,colaborarea este onorifica. Avand in vedere ca dialogul cultural se afla in suferinta in Romania , orice stire despre carti aflate in lucru sau in curs de aparitie , despre lansari de carti noi sau despre manifestari culturale apartinand tematicii fundamentale a revistei DACOLOGICA vor fi utile si isi vor afla difuzarea cuvenita . Proiectele editoriale ale diferitelor edituri , indiferent de marimea lor sau de locul unde activeaza , vor fi primite cu solidaritate si vor fi propagate cu staruinta . Organizatiile , asociatiile sau grupurile de cercetare in domeniul tematic principal sunt chemate sa isi faca mai bine cunoscuta activitatea lor si prin aparitia in publicatiile editate de noi si prin mijloacele de comunicare pe care le avem acum si le vom inmulti in viitor.

Anunțuri