h1

Nr. 5/2011

Mai 31, 2011
h1

Ion Coja: „Pythagora a învăţat filosofia de la Zamolxis“

Mai 31, 2011

Am primit în urmă cu câteva minute scrisoarea de mai jos, prin internet, de la domnul Mihai Vinereanu, cunoscutul filolog din New York. O transcriu cu introducerea „diacriticelor” româneşti:

Stimate Domnule Profesor,

Cum vă spuneam la telefon am o mare nelămurire: cu mulţi ani în urmă, pe vremea când eram student, am citit în traducere românească pe Herodot. Traducerea m-a dezamagit întrucât erau  o serie de capitole lăsate afară (netraduse). Aici la New York am recitit pe Herodot în limba engleză, desigur fără niciun fel de abrevieri. Atunci am descoperit cu mare plăcere ce spune Herodot despre Zamolxe, anume că unii greci spun că a fost elevul (sau sclavul) lui Pythagora, dar Herodot spune clar că el (Herodot) nu crede aşa ceva întrucât Zamoloxis trebuie să fi trăit cu mulţi ani înaintea lui Pythagora. Herodot nici nu putea să gândească altfel întrucât a fost aproape contemporan cu Pythagora (cca 569- cca 494, i. d. Ch.), iar Herodot (cca 484 – cca 425, i.d. Ch.). Cum putea să creadă Herodot aceste bazaconii ale unor greci smintiţi când el s-a născut doar la 10 ani după moartea lui Pythagora? Dacă Zamolxis ar fi fost elevul lui Pythagora trebuia sa fie doar cu vreo 30-35 de ani mai în vârstă decât Herodot, poate chiar mai tînăr, astfel încât Zamolxis ar fi putut fi chiar în viaţă când istoricul grec scria despre el. Or acest lucru este cu neputinţă din moment ce religia zamolxiană avea deja o vechime considerabilă pe vremea lui Herodot. Desigur, confuzia a pornit de la faptul că religia fondată de Zamolxis avea multe în comun cu doctrina filosofică a lui Pythagora. În acest caz există doar două soluţii: fie Pythagora s-a inspirat din credinţele filosofico-religioase ale traco-dacilor, fie ambele au o sursă comună ( sau surse comune). >>>>

h1

Ioan Miclău: Cronos „Ospetit“ de Ianus

Mai 31, 2011

In unul din capitolele anterioare ma intrebam, cum, unde si cand acest erou roman Ianus la ospetit pe  titanul Cronos? Spuneam despre acea notare a lui Cassius Dio in cartea sa “Istoria Romana I”, notare pe care o repet pentru o mai buna fixare! Zice istoricul roman la pagina 36 a cartii, cum, “un oarecare erou Ianus, din timpurile de demult, ca pret pentru felul cum l-a primit si ospetit pe Cronos, a primit darul de a cunoaste viitorul si trecutul. Iata pentru ce romanii il plasmuiesc cu doua chipuri (…)”. Destul de restransa informatia, insa viata si exceptionala lucrare a lui Ianus nu au ramas necunoscute romanilor din moment ce a fost  ridicat aproape in fruntea zeitatilor lor. Dar pentru a urma tema si titlu acestei scrieri, va trebui neaparat sa il cautam si pe Atlas. Il gasim pe titanul Atlas in acel razboi intre Zeii Olimpului si Titani pornit la circa 525 B.C, razboi ce a durat timp de zece ani.  “The National Encyclopedia” Vol.I editata la New York, 1932, de catre P.F.Collier & Son Company, la pagina 446 spune despre Atlas a fi o divinitate de o origine nesigura, iar uneori este considerat a fi liderul Titanilor in aceasta lupta cu Zeus. Se spune ca Atlas cunostea adancimea marii, era astrolog si simbol al geografiei. Parintii lui Atlas au fost  Iapetus si Clymene. El a mai avut trei frati , pe Prometheus, Epimetheus si Menoetius. Iapetus este considerat de anticii Greci drept tata al rasei umane. El a fost fiul lui Uranus si Gaia(Ge), si se mai presupune a fi Iaphet din Geneza. (The Universal World Reference Encyclopedia, editata de “Consolidated Book Publishers” Chicago,Illinois, 1958, pag.2560). Titanul Atlas si fratele sau Menoetius au luptat alaturi de Cronos impotriva lui Zeus (fiul lui Cronos), in timp ce ceilalti doi frati au trecut de partea lui Zeus si a zeilor din Olimp. Victoria acestui razboi de zece ani a fost insa de partea lui Zeus, situatie in care titanul Cronos a trebuit sa ia drumul pribegiei. Menoetius si alti Titani au fost trimisi la Tartarus/ Hades, >>>>

h1

NR. 10/2010

Decembrie 20, 2010
h1

Maria Ciornei: „Bascii – pelasgi originari din Carpaţi“

Decembrie 20, 2010

Bascii sunt menționați în istorie ca fiind cocoțați pe Munții Pirinei, în principal. Sunt trăitori răspândiți în Spania, dar și în Franța, numele de basc fiind consemnat și în antichitatea ce vorbește de triburile străvechi ale vasconilor, descendenții primelor populații din Europa de Vest, în special cele din regiunea Cantabria.

Strabon și Pliniu consemnează triburile basce ca fiind vasconi și aquitani.

Dovezi incontestabile arată că aceste populații vorbeau o limbă asemănătoare cu basca. Unii istorici, precum și geograful grec, anticul amintit consideră că bascii  își trag numele din  acela  al vasconilor, pe care  îi  arată că  locuind la sud de Pirineii occidentali și la nord de râul Ebro, în Navarra și Aragonul de nord de astăzi.

În perioada antichității târzii, ca și în evul mediu timpuriu, acest nume a ajuns să fie folosit pentru întreaga populație vorbitoare de limbă bască de pe ambele părți ale Pirineilor.

Dar noi ne punem întrebarea; care este sensul originar al termenului de basc, ori vasc(on) de mai târziu?

După un ultim studiu al cercetătorilor de la Centrul de Investigații Cooperative în Bioștiințe, Europa se împarte în grupuri genetice iar unul dintre acestea e cel al bascilor, un grup genetic omogen clar distinct de restul europenilor de vest. >>>>

h1

NR. 8/2010

Noiembrie 13, 2010
h1

Ion Stoica: „Tabula Peutingeriană 1850“

Noiembrie 13, 2010

Tabula Peutingeriană,hartă antică,întocmită probabil între anii 260-271 e.n.,păstrată până astăzi într-o copie din sec 11-12.Numele i s-a dat după acela al consilierului Conrad Peutinger din Ausburg,la care a fost depusă,în 1507,de umanistul Conrad Celtes.Nici locul unde a fost descoperit manuscrisul,nici autorul hărţii nu sunt cunoscute.Astăzi harta se află la Biblioteca Naţională din Viena. Tabula Peutingeriană reproduce şi provincia Dacia,dar fără ţinuturile  din Estul Transilvaniei,aceasta înseamnând că,la data întocmirii originalului,zona de est a Daciei fusese părăsă de trupele romane.

În segmentele 7 si 8 din cele 11 ale Tabulei Peutingeriana, se află o frescă unică a ceea ce era provincia Dacia în secolele II-IV d.H. Nu mai puţin de 38 de oraşe, cetăţi sau localităţi vrednice de a fi menţionate sunt ilustrate pe documentul antic ca fiind la nordul Dunării. În acelaşi timp, alte 50 de locaţii cu rezonanţă daco-getă apar la sudul aceluiaşi fluviu. Un factor deosebit de interesant este acela că drumul roman care lega oraşele dacice este reprezentat pe o asemenea hartă comercială, cu atât mai mult cu cât zona devenise fieful năvălirilor barbare dupa retragerea aureliană din 275 d.H. Este greu de crezut că o asemenea recomandare putea fi făcută negustorilor romani care ar fi fost expuşi unor atacuri iminente. Se ridică astfel noi semne de întrebare asupra originii Tabulei antice, unii istorici apreciindu-i vechimea la, cel mai tarziu, anul 180 d.H. >>>>