h1

Ioan Miclău: „Etruscii“

O lumina prin tunelul civilizatiei antice !

Aceasta  stire care asemenea unei  raze de lumina razbate din  lumea vechilor civilizatii, nu  o decoper eu acuma, ci doar ma multumesc sa observ cu mirare cum de unii istorici  autohtoni cu diplome tintuite in rame de aur nu pot or nu vor sa o observe.  In schimb dai peste cate un istoric strain,  dar  de buna credinta pentru profesiunea sa, si de la care  dai peste urmele  tracilor, ale dacilor, ale  romanilor, etc.,  adica de realitatile  istoriei noastre stravechi.

Desi nu sunt istoric, pur si simplu m-a miscat scrierea istoricului londonez George Dennis, din cartea sa „Lumea  etruscilor”. Aceasta carte se publica acum vre-o 25 de ani, la Editura  „Meridiane”- Bucuresti, tradusa in romaneste de Ersilia Moroianu.

Autorul cartii s-a nascut la Londra la anii 1814, a studiat la Colegiul din Charterhouse, iar dupa terminarea studiilor a vizitat intre 1832 si 1839  Anglia, Scotia, Franta, Portugalia, Elvetia, Italia, etc. Fire studioasa, Dennis este pasionat in Italia de civilizatia veche a Etruscilor, careia ii si acorda un indelungat studiu, urmarind tot ceea ce-l putea duce spre convingere si adevar. Etruscii erau o ramura  desfacuta din neamul tracilor,  fapt nu fara importanta dupa ce  vom vedea civilizatia stralucita la care au ajuns etruscii si orasele-state  ale lor. Mie mi-au atras atentia doua realitati pe care le consider de mare valoare in cunoasterea si studiul istoriei.  a) Starea de egalitate intre sot si sotie; cand inca azi  mai sunt comunitati unde femeia este deprivata de aceste elementare necesitati, femeia etruscana se bucura de egalitate cu sotul. b) Spre deosebire de lumea veche, din aceasta egalitate se subintelege ca era vorba de familie, si nu de bigamie, dar mai ales logica inca ne spune, ca nici intr-un caz etruscii nu au migrat dinspre Orient”.

Dar sa-l ascultam pe  istoricul  George Dennis,  cu cateva marturisiri din studiile sale referitoare la felul de viata si civilizatie al acestor stravechi traitori in pamanturile Italiei.

„…Cum traiau Etruscii ? Autorii clasici erau de acord in a sustine ca etruscii erau amatori de o viata comoda si bine organizata, de distractii si petreceri.  Ei traiau ca acele popoare (antice si moderne) care odata ajunse la bogatie, ca rod al avantajelor comertului si al unor industrii prospere, vor sa se bucure de buna stare economica dobandita prin munca. Aceasta tinta, atat de meritata, i-a indreptat pe cetateni, incepand cu secolul al  VII-lea i.e.n., spre obiceiuri fastuoase specifice popoarelor bogate, a schimbat chiar in mod radical pozitia sociala a indivizilor si mai ales pe cea a femeilor. In Grecia antica si la  Roma, aceasta era tinuta intr-o stare de inferioritate sociala in comparatie cu barbatul;  in Etruria, primul exemplu din antichitate, sotia era egala cu sotul. Sarbatorita de catre etrusci pentru eleganta si frumusetea ei, rafinata in alegerea bijuteriilor foarte pretioase, in pieptanatura plina de fantezie, scrupuloasa in privinta toaletei personale, in folosirea parfumurilor si a cosmeticelor, o observam la banchete culcata comod pe acelasi pat cu sotul sau asezata la masa, la acelasi nivel cu barbatul. Ea era marea doamna a societatii din acea vreme, cultivata, pregatita din punct de vedere social, participa impreuna cu sotul ei la viata publica si privata, adesea era initiata in misterele augurale ale divinatiei. Ca amprenta a suveranitatii sale, fii luau numele sau de familie si il adaugau la acela al tatalui.

Spre deosebire de popoarele orientale(in special de egipteni) unde femeia era inmormantata intr-un mormant alaturat aceluia al sotului, dar mai mic si mai putin impodobit, ea impartea cu sotul ei splendoarea mormantului familial, iar bogatia obiectelor funebre, ce-i apartineau, adesea depaseau ca numar si valori pe acelea ale barbatului.

Nu stim bine din ce cauza au dat etruscii femeilor lor egaliatatea in drepturile civile, spre deosebire de toate popoarele din antichitate, si nici nu stim daca o asemenea evolutie a fost revendicata de lupta femeilor impotriva patriarhatului traditional masculin sau  a fost o pasnica ingaduinta a barbatului etrusc fata de femeie. Nu avem documente referitoare la aceasta, in afara de putine citate din autori antici.

Stim, de pilda, de la Juvenal, despre existenta lui  Tanaquil, sotia lui Tarquinius Priscus, priceputa in medicina si in stiintele matematice, de mare ajutor pentru sotul ei in politica guvernarii.

Stim de la  Lactantius despre o nimfa numita Begoe, care a scris despre ARS FULGURITARUM, sau arta interpretarii fulgerelor. Acest autor adauga ca Begoe era atat de dotata in arta magiei incat facea un taur sa se prabuseasca mort la pamant, dupa ce i-a soptit la ureche numele zeului care o proteja „. (Lumea etruscilor – George Dennis, Ed.Meridiane, Bucuresti, 1982 pag.106-7)

Despre cetatea Sutri (Sutrium), George Dennis, afirma: „Nu exista nici o indoiala ca Sutri este de origine etrusca deoarece sunt numeroase dovezile originii sale. Totusi nu cunoastem nimic sau aproape nimic din istoria sa din perioada etrusca. Stim ca a fost cucerita de  romani (…) „. „Deasupra portii indreptate spre vest se afla urmatoarea inscriptie: SUTRIUM, ETRURIAE CLAUSTRA, URBES SOCIA ROMANIS COLONIA CONJUCTA  IULIA .(Sutrium, cheia Etruriei, oras aliat cu romanii, colonia Julia fiind asociata)  iar deasupra portii romane, alta poarta moderna, este pictata stema orasului, reprezentand un cavaler cu trei spice de grau in mana. Dedesubt o inscriptie spune: A PELASGIIS SUTRIUM CONDITUR (Sutrium a fost construit de pelasgi). (Ibidem -pag.175)

Aceste inscriptii au fost notate cu exactitate de  istoricul  George Dennis, iar in ce masura  reuseste el sa-si explice relatia dintre etrusci si pelasgi e partea sa de gandire, in ce ne priveste pe noi romanii, aceasta stire este iar o lumina, extrem de valoroasa, prin chiar aceasta simpla inscriptie, in care se recunoaste prezenta pelasgilor acolo, ridicand cetati etrusce, adica urmasilor lor !”

IOAN MICLĂU, Australia

____________________________________________________________________________________

Revista DACOLOGICA este o publicatie de informatie culturala cu caracter alternativ , creata in cadrul unui proiect experimental rezultat din colaborarea dintre ARP – ASOCIATIA ROMANA PENTRU PATRIMONIU si ASOCIATIA SCRIITORILOR CRESTINI DIN ROMANIA . Revista cuprinde studii , puncte de vedere si ipoteze in tema istoriei stravechi a regiunii carpato-danubiene propuse de autori din toata lumea . Ea contine stiri , studii sau rezultate diverse obtinute prin investigatii pluridisciplinare ( imbratisand cu precadere teme , personalitati si subiecte evitate de presa oficiala ) , opinii mai putin sau deloc cunoscute prin dezbaterile organizate intre ” figurile noului monopol ” al informatiei si istoriografiei , propuneri de examinari si de studiu tematic ce nu patrund la suprafata vietii publice din cauza ignorantei sau rea-credintei , puncte de vedere noi avand caracter de ipoteza sau de examen de laborator . Colaborarea la revista on-line DACOLOGICA este deschisa oricarui carturar roman , indiferent de locul unde se afla , de domeniul de exercitare practica si de ” palmaresul ” profesional.

Revista DACOLOGICA apare prin grija unui colegiu editorial si sub coordonarea ARP – ASOCIATIA ROMANA PENTRU PATRIMONIU . Preluarea textelor aparute in Revista DACOLOGICA este posibila numai cu acordul autorului . Anunturile si comentariile redactionale pot fi reproduse cu mentiunea sursei . *Responsabilitatea asupra fiecarui text publicat apartine autorului conform reglementarilor internationale asupra acestui subiect . Opinia autorilor gazduiti nu este intotdeauna si opinia redactiei . Colaborarea la revista on-line DACOLOGICA este deschisa oricarui autor sau organizatii care doreste sa puna in circulatie un punct de vedere considerat de interes larg ori doreste sa faca mai cunoscuta o opinie sau o concluzie de utilitate in tematica propusa de editor . * Expeditia textelor se poate face la adresa de e-mail dacologica @gmail.com * Textele trebuie sa fie expediate in programul MS Word, in atasament la mesajul dvs., redactate cu diacritice romanesti , cu caractere ” Arial „, la marimea de 10 pixeli . La aceiasi adresa poate fi trimisa orice corespondenta destinata membrilor redactiei si orice opinie privitoare la materialul aparut sau dorit. Sunt binevenite , si vor fi studiate atent ,orice semnalari privind fapte , personalitati si situatii mai putin mediatizate , privind tematica de precadere a revistei. Publicatia fiind alcatuita prin voluntariat,colaborarea este onorifica. Avand in vedere ca dialogul cultural se afla in suferinta in Romania , orice stire despre carti aflate in lucru sau in curs de aparitie , despre lansari de carti noi sau despre manifestari culturale apartinand tematicii fundamentale a revistei DACOLOGICA vor fi utile si isi vor afla difuzarea cuvenita . Proiectele editoriale ale diferitelor edituri , indiferent de marimea lor sau de locul unde activeaza , vor fi primite cu solidaritate si vor fi propagate cu staruinta . Organizatiile , asociatiile sau grupurile de cercetare in domeniul tematic principal sunt chemate sa isi faca mai bine cunoscuta activitatea lor si prin aparitia in publicatiile editate de noi si prin mijloacele de comunicare pe care le avem acum si le vom inmulti in viitor.

Anunțuri