h1

Ioan Miclău: „Însemnări pe margini de cărţi“

CRESTOMATIE   DIN   VECHEA  LITERATURA  UNIVERSALA 

Acest titlu dat eseului meu, observat sinoptic, poate induce usor inspre unele argumente despre felul si sensul in care ideile venite vor putea fi asezate sub asemenea titulatura. Dar, numai pana la prima dezvaluire cand , cititorul v-a recunoaste calea inspre care este invitat a calatori cateva momente. De fapt pe aceasta cale au respirat Neamurile. La fel cel Romanesc de multe milenii, zidindu-si istoria si civilizandu-si zilele vietii. Dar mai ales Istoria si Cultura., legate prin sange, prin oase si morminte de vatra dacica in care traim azi !

Aici ne-am nascut gangurind limba noastra, poezia, cantecul, credinta, artele. Aici in aceasta campie literara hasdeiana in care a fost si exista loc suficient pentru fiecare talent tanar aparut la orizont. Harta Romaniei, este plaiul Mioritei, raiul, unde parintii parintilor nostrii au trait, au construit. Ei dorm in vesnicie sub aceasta glie. Ei ne-au lasat intelepciunea lor, sfatul lor, realizarile lor, impacati pana la moarte ca lasa urmasilor lor, copiilor lor, o tara frumoasa, vie, bogata. Ne-a lasat o cultura pe care sa o avem si sa o ridicam, ne-a lasat traditia specifica neamului nostru pe care s-o pastram nestricata.
Ne-a faurit o istorie mare, de la origini bine gandita si ridicata pe un fundament crestin. Trebuie sa ne cunoastem aceste adevarate origini, si sa fim mandri de tot ce pastram si de tot ce au reusit prin lupte si trude sa ne daruiasca strabunii nostrii. Cultura si literatura daco-romana, are radacini stravechi. Sigur, nu suntem si nu am fost singuri pe aceasta Planeta. Dar, cate alte neamuri au trecut prin Dacia daco-getilor, au gasit cultura si civilizatie, economie, arte, si bunastare. S-au emancipat multi la izvorul civilizatiei Daciei, apoi si-au vazut de reinstalarile lor, uitandu-ne uneori, dar tot aci suntem in spatiul carpato-dunarean, impreuna. Istoricul dr. Napoleon Savescu , un eminent epistemolog, indeamna la studii si cercetari, la cunoasterea istoriei celei adevarate, straromane si preistorice.

Despre literatura veche daco-romana izvoarele sunt nesecate. Din istoriografia literaturii
romane vechi, carturarul eminent Ioan G. Coman, aminteste in studiile sale de oameni si scriitori de seama, ca Ioan Casian, Ioan de Tomis, Dionisie cel Mic (Exiguus), Ioan Maxentiu, care ne-au lasat scrieri in limba latina. Secolele IV si VI, aduc o literatura patristica (a Parintilor crestini), care era o adevarata Geneza a literaturii si culturii Daco-Romane si Romane, ne spune dl. Ioan G.Coman. Literatura vremii era de o factura religioasa, peste tot, si numai ulterior s-au format genurile literare laice. Pe un fondal initial religios, sau format toate literaturile popoarelor. La fel literatura societatii daco-gete. Germenii civilizatiei vechi de fond religios satiriza, lacomia pantecului, desfranarea, mania, trandavia, mandria si slava desarta.

Se afirmau virtutile cele mai crestine : prietenia, dragostea, ospitalitatea, deci tocmai ceea ce
caracterizeaza si azi poporul roman. Apoi smerenia, puterea de discernamant care indemna la
studiu si cunoasterea lumii dimprejur, inclusiv al fiintei umane. Deci caracterul religios al lietraturii inca din origini deschidea orizontul, lumina mintea spre cunoastere. Cred, si este parerea mea intuitiva, personala, despre acea sintagma iesita in circulatia lingvistica moderna, „crede si nu cerceta”, are o alta semnificatie, nu tocmai de fundament doctrinar al religiei; caci a crede fara nici o cercetare/convingere, nu a fost niciodata conceptul religiei crestine. Daca urmarim scrierile lui Mircea Eliade, nici in istoria tuturor religiilor, nu era exclusa aceasta clauza a cercetarii si convingerii; ca de-ar fi fost altfel, religia crestina nu ajungea niciodata sa fie lumina emanciparii umane, ridicarea omului dintre animale. Au fost si greseli, au fost, dar greselile nu vin din scrierile cele inspiratoare ale evanghelistilor si apostolilor care au ascultat Invataturile lui IIsus Hristos, cu urechile lor si l-au vazut cu ochii lor, ci greselile au fost o urmare a imperfectiunii omului in general, si al pacatelor multora ce s-au pornit a sluji biserica, si la urma i-au atras promisiunile deavolului, de a deveni mari si bogati. De aici au venit poticnirile ulterioare in randurile multor credinciosi adevarati. Literatura universala in general, asa cum am aratat mai sus, s-a ridicat pe un fundament religios. Cine vrea sa se convinga de acest adevar, nu are decat sa intre la o biblioteca mare si sa sa consulte sursele vechi, bunaoara cartea „The Norton Anthology of Poetry”, scrisa de autorii: Margaret Ferguson (Columbia University), Mary Jo Salter(Mount Holyoke College), si Jon Stallworty(Oxford University), antologie de 1998 pagini, a 4-a editie. Cartea merge cu studiul mult inaintea lui Shakespeare, a lui Geoffrey Chaucer,
pornind cu C/edmon’s Hymn , cu, from-Beowulf, Liricile Anonime ale secolelor 13-lea, etc, toate de inspiratie religioasa. Ajungem dupa 1343, cand va avea sa apara Geoffrey Chaucer in literatura engleza. William Shakespeare se naste la 1564, iar pana in 1616 cand se stinge din viata, a adus colosul sau teatral, reprezentand astfel o piatra de hotar in spatiul literaturii engleze si universale. Urmand studiul din acele timpuri de plamadire si facere a literaturii universale, antologia respectiva ne desfasoara, numele, anii, operele a inca 322 de autori clasici si universali, ajunganduse pana exact pe pragul jumatatii secolului XX, incheindu-se antologia cu William Butler Yeats(1865-1939) Dublin, si Cynthia Zarin (n.1959) la New York City.

Imnul lui Caedmon (Caedmon’s Hymn) compus aproximativ intre anii 658 si 680, este considerat a fi cel mai vechi text englez, pastrat in scrierea „Latin Ecclesiastical History of the English People”, lucrarea invatatului Bede, (ca.673-735). Bede, povesteste cum Caedmon, un analfabet, angajat ingrijitor de vite la manastirea Whity, miraculos primeste darul pentru un cantec religios, care ii face pe calugari sa-l considere fratele lor, astfel acesta devine fondatorul poeziei Cresine. Bede, mai pvesteste ca in ieslea grajdului unde dormea Caemdon, a venit la el un om si i-a spus sa cante. Caemdon raspunde ca nu stie ce cantec sa cante. Omul venit, i-a spus sa cante despre Creatie. Caemdon imediat a inceput sa cante versurile de rugaciune catre Dumnezeu Creatorul (God the Creator).

O alta scriere „From BEOWULF”, de o sorginte a istoriei Daneze, despre atacul lui „Grendel asupra lui Heorot”, este de fapt un poem epic, scris prin prima parte a secolului VIII, A.D, cu versuri intr-un vechi dialect englez, translatat de Edwin Morgan.

Poemul vorbeste despre stramosi Germanici ai unei populatii engleze, notati ca Danezi, care au populat insula Daneza si Zealand, dar si de Geats din sudul Suiediei. Ca poem epic, „From Beowulf”, descrie puterea de eroism a lui Beowulf of the Geats. Poemul amesteca elemente din traditia crestina (o etnie germanica asezata in England a fost convertita la Crestinism, tocmai in perioada cand se scria poemul”. (The Norton Anthology of Poetry – pag.2. – jos) Se vorbeste de doi eroi: „Beowulf the Dane” si „Beowulf of the Geats”, despre cari se spunea ca ar fi fost de origini divine”.

Secolele XIII si XIV, sunt caracterizate de acele lirici anonime, care preluand tematici religioase prezinta variate stari si simtaminte referitoare la „Passion of Christ” – Crucificarea de la Golgota , calvar, suferintele crestinilor, lacrimile Sfintei Marii, in general cunoasterea Noului Testament. Deci un intreg fond religios pe care/din care, literatura universala si-a inspirat si orientat activitatea creativa, avand ca idee de perspectiva, emanciparea umana, aducerea iubirii si bunei convietuiri intre popoarele vremii respective. Dupa cum se poate intrevedea, societatea Daco-Geta, avea structura ei bine statornicita, asa cum am aratat mai sus, cu oameni de evoluata gandire din a caror stiinte s-au instruit multe neamuri trecatoare prin Dacia. Chiar in zilele de azi Dacologia, devine o stiinta a Istoriei, o iluminare divina am putea spune,(si o spune bine istoricul roman Dr. Napoleon Savescu), iar artele si literatura, cei doi stalpi universali si stravechi, incep sa vorbeasca, dar mai bine zis, incepem noi sa intelegem graiul acestora. Semnalul de diapazon dat acestor studii istorice stravechi romanesti, il mai da acum, Prof. Dr. Artur Silvestri, fondatorul Asociatiei Romane ARP, si
a buchetului de reviste editate sub coordonarea acestei Asociatii Romane pentru Patrimoniu. Traim zile grele, dar mari, se intrevad semne dumnezeesti ! Romania va continua sa se ridice, sa renasca, fiindca un Neam si o Limba sunt ale Divinitati, nu ale unor imperii trecatoare ca valurile apei, si a unor comercianti, pe care Isus Hristos ia mai alungat odata, rasturandule mesele inselaciunei, din Casa Tatalui Sau.

SUS INIMILE ROMANI – SA CHEMAM IAR PE DUMNEZEU IN AJUTOR, DEOARECE NIMENI ALTCINEVA NU NE POATE SALVA!

IOAN MICLAU

Anunțuri