h1

Gheorghe Şeitan: „Basarabia Hiperboreeană“

Aratam in “Mitul Sarabha la geti”,pornind de la ceea ce ne-au lasat B.P. Hasdeu si  Vasile Lovinescu, faptul ca Basaraba este un nume foarte vechi, denumirea unei caste sacerdotal-regale la getii de dinaintea lui Burebista, o functiune ce se poate intelege mai bine prin mitul indo-european al cerbului Sarabha.

In cele ce urmeaza, vrem sa demonstram ca nici Basarabia, ca provincie romaneasca, nu este o denumire creata de evul mediu, asa cum se crede, in prezent, ci ea exista inca din perioada prehomerica si decurge din viziunea getica asupra aceluiasi cervideu fabulos, numit Sarabha, pe care legendele si credintele romanilor si grecilor le-au pastrat.

Inainte de a intra in amanuntele chestiunii mentionam  ca cel care a dat directia cautarii motivelor mitologice prehomerice  in traditiile si folclorul romanilor a fost marele savant Mircea Eliade.In cuvantul inainte la volumul “De la Zalmoxis la Genghis-Han”, Eliade spunea: “Se stie ca anumite scenarii mitico-rituale, existente inca la taranii  din Europa centrala si sud-orientala, la inceputul secolului XX , pastrau fragmente mitologice  si ritualuri disparute in Grecia antica, inainte de Homer” (1).

In cazul de fata, legendele mitologice si ritualurile folclorice sunt intarite de descoperirile arheologice, ambele izvoare se completeaza iar cele doua directii de cercetare-cea arheologica si cea etnografica sustinandu-se reciproc.

Am aratat ca tezaurul de la Agighiol(Calica)-Tulcea, in simbolistica careia  se afla cerbul Sarabha, cu opt picioare si coarnele sub forma de cosoroaba, dateaza din secolul IV i.e.n. Arheologia  bulgara impinge in vechime acest mit cu inca trei secole, respective sec. VII i.e.n., de cand dateaza  statueta de bronz reprezentand  cerboaica imbradata, descoperita la Sevlievo-Bulgaria(2).

Mai departe, dincolo de Homer, putem urmari existenta unui cervideu  miraculous, la popoarele dunarene, prin intermediul legendelor eline, cu privire la ispravile lui Herakles si ale lui Tezeu.Herakles si Tezeu fiind doi eroi elini care au cutreerat pamantul de la Istru, in cautarea cerboaicei sacre, a zeitei Artemis, zeita vanatorii si a salbaticiunilor.Exista mai multe puncte comune intre : caprioara artemida si vanatoarea sacra a eroilor elini la Dunare; cerbul Sarabha ;vanatoarea imparateasca a unei caprioare din ritualul oratiilor de nunta la romani ; colindul romanesc al cerbului imbradat.Printre mai multe suprapuneri care exista, cel mai usor de observat este calea regala initiatica pe care o parcurg eroii, la capatul careia printii devin apti sa conduca, dobandind intelepciune si pricepere de conducatori egali cu zeii.

Exemplificam prin faptul ca Herakles a capturat caprioara cu picioare de bronz si coarne de aur, nu pentru el ci pentru un rege, regele Euristeu, dupa cum Tezeu, devine rege al Atenei, dupa gasirea caprioarei de aur de la Dunare.Tezeu este printul, fiul regelui Egeu, el este reformatorul cetatii Atena, cel ce a ridicat prestigiul cetatii, prin crearea uniunii tuturor micilor cetati din Attica si a insufletit atenienilor tendinta de a se socoti carmuitori ai Heladei.

Plutarh, in “Vietile paralele” ii aseaza alaturi, pe Tezeu si Romulus, subliniind calitatile lor de eroi-semizei, intemeietori statali.Este foarte posibil ca in amintirea vanatorii sacre a lui Tezeu la gurile Istrului, getii sa fi numit cetatea lor de la Tulcea cu numele dupa tata al printului atenian, Egeu, adica  Aegysus.(3).

Aspectul getic al problemei releva un Basarabha monarh-sacerdot, un Rege al lumii , descalecator de tara, conform traditie, consemnata de cronicari, precum si scrierile lui Iordanes, ce il citeaza pe Casiodorus, cu privire la existenta unei caste, numita Sarabi Terei, din randul carora se alegeau regi si preoti.

Traditia orala, folclorica, pastreaza scenariul unei vanatori imparatesti, pe urmele unei caprioare, scenariul existent in oratiile de nunta la romani, similare ispravilor lui Herakles si ale lui Tezeu :

 

Tanarul nostru imparat,

De dimineata s-a sculat,

Fata alba si-a spalat,

Chica neagra-a peptanat,

Cu straie noi s-a-mbracat,

Murgu si l-a inselat,

Cu trambita a sunat,

Mare oaste-a ridicat,

 

O suta de graniceri,

O suta feciori de boieri,

Din cei mai mari,

Nepoti de ghinarari;

Si, pe la rasarit de soare,

A plecat la vanatoare,

S-a vanat Tara de Sus,

Despre apus,

Pana juganii ne-au statut

Si potcoavele au pierdut.

Atunci ne lasaram mai jos,

P-un deal frumos,

Si alergaram,

De vanaram:

Muntii cu brazii,

Si cu fagii,

Cerul cu stelele,

Campul cu florile,

Dealul cu podgoriile,

Valcelele cu viorelele,

Si satele cu fetele.

Cand dete soarele-n deseara,

Iesiram la drumul cel mare

Si deteram d-o urma de feara:

Statu toata oastea-n mirare !…

Unii zisera ca e o urma de zana,

Sa fie Imparatului cununa.

Asa se chibzuira

Si se gasira

Alti vanatori,

Mai cunoscatori,

Si zisera ca-i urma de caprioara,

Sa fie Imparatului sotioara.(4).

 

Colindul cantat cel mai des de catre copiii romanilor de la orase, are ca tema vanatoarea cervideului inteleasa ca fiind calea catre domnie :

 

Am plecat la vanatoare,

Domn, domn sa-naltam,

Sa vanam o caprioara,

Domn, domn sa-naltam.

 

Urarea face parte din aceeasi literatura  folclorica prehomerica, cu functie originala initiatica, ce asociaza inaltarea voevodului in scaunul de domnie cu capturarea alegorica a caprioarei.Puse fata in fata, cele doua animale mitice-cerbul Sarabha si caprioara zeitei Artemis- releva, la ambele, aspecte atipice ale picioarelor si coarnelor.Celor opt picioare ale cerbului Sarabha le corespund picioarele de bronz ale caprioarei zeitei Artemis, iar coarnele de aur ale caprioarei sunt coarnele ca o cosoroaba ale cerbului getic.

Caprioara cu picioare de bronz a fost interpretata in mai multe feluri.Daca se are in vedere simbolica propie acestui aliaj sacru, se spune ca el izoleaza caprioara de lumea profana, dar in acelasi timp, fiind greu o inrobeste pamantului.Daca se are in vedere sprinteneala si iuteala caprioarei, se poate spune ca are copite ce nu se tocesc, prin urmare, picioare de bronz. Daca se ia in considerare firea salbateca  a caprioarei, fuga sa pana la hiperborei,inteleptii inceputurilor, caprioara cu picioare de bronz, pe care Herakles o va captura vie, dupa o urmarire ce a durat un an incheiat, simbolizeaza intelepciunea, lumina care vine, pentru elini, din nordul Istrului si mai departe, dintr-un nord indepartat.In fine, valorizari mai recente, pun caprioara cu picioare de bronz alaturi de miel, unde delicatetea  si sensibilitatea sublima a sufletului (caprioara) se opune agresivitatii si violentei cu forta si vigoare ( picioare de bronz).

Revenind la paralela Sarabha-caprioara zeitei Artemis- vom observa ca cele doua animale mitice imbraca  simboluri ale curgerii si timpului ciclic de forma  unei roti, simbolism ce provine din credinta in metmpshihoza, propie culturii getice cat si celei eline.Ca propietate a zeitei Artemis, caprioara este Sufletul Animal, sau linga sarira, corpul semnelor.

Pentru omul comun Sufletul Animal se afla in continua alergare, de aceea nici caprioara nu se lasa prinsa, capturarea sa fiind privelegiul celor alesi.Particula SAR-radacina lui Sarabha- inseamna in limba sanscrita acelasi lucru- “curgere”.

Alchimistii au numit acest stadiu al operei lor cervus fugitives, mercur filozofic, in calitate de substanta, arcan de transformare, spirit si suflet (6).Prin capturarea  Sufletului Animal se iese din lumea profana si se accede la un mod superior de existenta, se intra in sfera divina.

In plan macrocosmic, caprioara artemida si probabil la fel cerbul Sarabha, sunt asimilati spiritului fluviului Istru, fluviu sacru la geti, curgerea emblematica a europenilor, vale a unei civilizatii prehomerice, descoperita si teoretizata de istorici si arheologi, pe care nu o vom dezvolta aici, pentru ca scopul nostrum nu este sa ne  substituim istoricilor si arheologilor. Ne vom multumi sa aratam ca, fata de cele spuse mai sus, era obligatoriu ca, atat legendele eline, cat si cele getice sa prevada, ca o consecinta logica, capturarea lui cervus fugitives, acolo unde fluvial oboseste din alergare, pregatindu-se sa se verse in mare.De fapt legenda celei de-a patra munci a lui Herakles sugereaza acest fapt; textul amintitei ispravi spune ca goanna s-a desfasurat in doua parti distincte, o prima parte fiind parcurgerea distantei spre nord, pana la izvoarele Istrului, in cea de a doua parte caprioara fugind din nou spre sud, la vale, lasandu-ne sa banuim, din motive de simetrie spatiala si temporala, ca teatrul geographic al capturarii si finalul vanatorii sa fi avut loc in zona deltei ori cea de langa delta.

Vasile Lovinescu, in studiul sau despre hiperboreii daci, intitulat “Dacia hiperboreana”, isi argumenteaza teoria utilizand toponimia deltei Dunarii si cea din preajma deltei.Astfel, Tulcea provine dintr-un atributiv, Tula, insemnand , in limba sanscrita, balanta, ceea ce ni se pare correct, intrucat, de aici, pleaca bratele Dunarii, precum bratele unei balante: bratul Sfant ( Sf.Gheorghe ) bratul Lunii ( Selene ) bratul lui Achile ( Chilia ). Pe una dintre aceste guri au intrat, pe Istru, argonautii, ducand cu ei lana de aur, o alta legenda prehomerica, ce interfereaza spatiul geografic si spiritual getic.Insula Serpilor, sau Insula Alba, mormantul lui Achile, a dat numele bratului Chilia, dar acest toponim ar fi putut proveni si din sanscritul “chela” care inseamna  “discipol”, in acord cu toate expeditiile initiatice ce sosesc aici..Urmandu-l pe Nicolae Densusianu, Vasile Lovinescu fixeaza un centru hiperboreic, ca centru spiritual universal, la nord de Istru si vecin cu muntii Riphei  ( Carpati ).

Intrucat legenda  aminteste de alergarea caprioarei catre hiperborei, vom arata aici ce spun istoricii cu privire la localizarea Hiperboreii.Pindar arata ca Apolo, dupa ce construise, cu zeul Neptun si Eac, zidurile Troiei, s-a intors in patria sa de pe Istru, la hiperborei. Legenda putea sa pastreze, intr-o forma alegorica, amintirea patrunderii traco-getilor in Asia Mica, in sec. 12 i.e.n., cultura Babadag fiind, asa cum arata arheologia, contemporana cu stratul VII b2 de la Troia ( 7 ).

Clement din Alexandria precizeaza ca profetul dacilor, Zalmoxis, este un hiperboreu.Strabon, afirma ca “Primii care au descris  diferitele parti ale lumii spun ca hiperboreii locuiau deasupra Pontului Euxin si a Istrului  ( 8).Dupa cum se vede, informatiile istoricilor, cu referire la hiperborei, nu numai ca nu contrazic, dar sustin capturarea lui cervus fugitives apropape de varsarea Dunarii in mare.Pindar spune la fel : Herakles dorea sa ajunga pe pamantul fluviului Istru, in Scitia, sa captureze caprioara zeitei Artemis.

Vom vedea, in cele ce urmeaza, ca aceasta concluzie concorda cu legenda lui Tezeu, cel ce urmandu-l pe Herakles, a cautat si el o cerboaica de aur la Istru.Poetii Pindar si Pisandru, istoricul Pherechides, ne informeaza ca eroul atenian a plecat, cu vanatori iscusiti, sa caute pe teritoriul istrian cerboaica de aur, daruita de nimfa Taigete zeitei Ortoisa.

Romulus Vulcanescu crede ca Ortoisa este o zeitate geto-scitica, iar teritoriul istrian se circumscrie cetatii Histria, cerboaica de aur avand rolul de a proteja gurile Dunarii si Delta ( 9 ). Calica (Agighiol)  de unde provine tezaurul getic aflat su semnul cerbului Sarabha  se afla in acelasi perimetru geografic si simbolic.

Nu este locul sa detaliem aici tot ceea ce tine de zeitatea Ortoisa si alegoria pe care o presupune darul cinegetic la care aspira un print reprezentant al castei razboinicilor.Ortoisa ar fi mai degraba Orthia, numele sub care se intalneste zeita Artemis in Sparta, singura , eventuala inrudire cu o zeitate geto-scitica putand proveni dintr-un strat comun, prehomeric, geto-elin sau cum ar fi spus Nicolae Densusianu, pelasgic.

Insa, Romulus Vulcanescu are dreptate cand afirma ca urmarirea cerbului de aur seamana cu mitul cerbului incarnare a lui Bodisatwa din mitologia indiana, cel ce preda Legea si implicit cunostintele necesare obtinerii suveranitatii universale,iar acest aspect l-am aratat  si  nu-l mai reluam acum.( 10 )

S-ar putea spune ca Tezeu merge direct la tinta, fixandu-si ca loc de cautare a cerboaicei de aur teritoriul din jurul deltei Dunarii.Prezenta cerboaicei si la sud de fluviu  se poate explica prin faptul ca getii au locuit dintotdeauna pe ambele maluri ale Dunarii.Faptul ca cerbul cu opt picioare numit Sarabha se gaseste si pe  paharele de argint de la Calica (  Agighiol ) si  pe  paharul descoperit la Rogozen-Bulgaria nu poate decat sa demonstreze forta de penetrare a unui simbol asumat de casta conducatoare si pentru care nu i se poate fixa bariere geografice conventionale.Insa atunci cand vorbim de o pendulare de pe un mal pe altul, a cerboaicei de aur a lui Tezeu suntem obligati sa aratam ca cel mai important vad de trecere, cel de la  Isaccea, pe unde insusi Darius si-a traversat armata, in urmarirea scitilor, poarta sugestivul nume de Vadul Cerbului.Chestiunea existentei, in limba getica a unui cuvant sac ori sag, cu intelesul de cerb, la fel ca in limba oseta, a preocupat istorici precum Vasile Parvan  si Silviu Sanie (11). In Getica Vasile Parvan spunea : “Cuvantul romanesc  cerb deriva din latinescul cervus.Daca va fi candva atestata o vocabula getica SAC sau  sag, pentru cerb, nu-si vor mai gasi loc formele hibride geto-iraniene, considerate inacceptabile, in explicarea  numelor unor theonime” ( 12).

Or numele medieval, pentru portul dobrogean dunarean, asa cum  l-a retinut istoria scrisa, nu este Isaccea ci  SACcea, ceea ce , in contextual celor aratate, nu putem sa  nu-l derivam de la cerb, fiind o veche denumire geto-osetina pentru cervidee.

Am ajuns intr-un punct in care trebuie sa punem degetul pe harta si sa aratam, mai précis, care este acel teritoriu  geografic, considerat de istoriografia antica sfant, tara viselor, unde s-a oprit ori a fost capturat cervus fugitivus, numit pe rand, cum am vazut, caprioara cu picioare de bronz si coarne de aur, cerboaica de aur, cerbul Sarabha.Toate drumurile duc spre o zona situata la nord de Dunare si la rasarit de Prut, aici ar trebui  situate acea provincie, cu nume getic, provenind  din numele cerbului cu opt picioare Sarabha.Aceasta provincie este Basarabia, pamant getic al hiperboreilor, inteleptii inceputurilor de lume, centru spiritual universal, loc de intalnire a eroilor traitori in perioada de dinainte de Homer, aflati in  peregrinaj initiatic.Pe aici si-au purtat pasii Herakles si Tezeu ca si miticul imparat getic intemeietor de tara Basarabha-voievod, acelasi cu tanarul imparat din oratiile de nunta ale romanilor, aflat la vanatoare de caprioare.

Aici si numai aici Spiritul Istrului a obosit din alergare, cervus fugitivus al alchimistilor poate fi, in sfarsit, prins viu, ca dovada ca ceea ce este jos este si sus, iar ce se afla in afara este si inauntru.

In incheiere trebuie sa spunem ca Basarabia, azi un sinonim pentru Republica Moldova, nu desemna in ev mediu decat partea de sud a provinciei, judetele cuprinse intre Dunare, Prut si Nistru (13).In prezent se considera gresit ca numele de Basarabia provine de la cucerirea in 135o a acestui teritoriu de catre Nicolae Alexandru Basarab, domn al Munteniei.La data respectiva  Basarabia exista, ca nume si fiinta, de mii de ani, iar acest fapt trebuie sa-i fi dat legitimitate de eliberator voevodului muntean, cu nume Basaraba.Memoria unui popor, atunci cand este vorba de simbolurile sale fundamentale, este mai durabila decat socotesc, in mod obisnuit, istoricii, lingvistii si antropologii, iar rezistenta, timp de milenii a  numelui Basarabia, pentru provincia moldovana de la Dunare, este semnul cel mai graitor ca cerbul mitic Sarabha a fost unul dintre simbolurile getice fundamentale.

GHEORGHE ŞEITAN

_________________

Note bibliografice

l.M.Eliade-De la Zalmoxis la Genghis-Han, Ed. Stiintifica si enciclopedica, Bucuresti, 1980, pg.17.

2.I.P.Tatomirescu-Istoria Religiilor, Ed. Aeticus, Timisoara, 2001, pg. 224

3.Numele cetatii Aegisus se crede a fi de origine celtica, desi dovezile arata o asezare getica.La numai 10 km distanta se afla necropola de la Calica (Agighiol) unde a fost gasit tezaurul decorat cu cerbul Sarabha.V. si Dictionar de istorie veche a Romaniei, Ed.Stiin. si enciclop., 1976, pg.18.

4.S.Fl.Marian-Nunta la romani, Ed. Grai si suflet, 1995, pg. 332-333

5.J.Chevalier,A.Gheerbrandt-Dictionar de simboluri.

6.C.G.Jung-Opere complete, vol.13, Ed.teora, 1999, pg. 179, 312.