h1

~Gheorghe Şeitan: „Indianistica în sprijinul cunoaşterii istoriei noastre străvechi“

Despre Indra, una dintre divinitaţile triadei supreme a mitologiei vedice s-a presupus că ar fi fost zeul şi călăuza spirituală a triburilor arice care au invadat India (mileniul II î.H.) distrugând, în numele lui oraşe indigene (pura) de unde şi epitetul de Purandara (distrugătorul de cetăţi).(1)

Ceea ce trebuie înţeles de aici, chiar dacă nu este pe placul exegeţilor indieni, este faptul ca la momentul sosirii lor in India, triburile arice aveau deja o ştiinţă mitologică vedică, formată cel mai probabil în teritoriul matcă. Cât despre locul de formare a acelui străvechi popor indoeuropean iată o teorie mai puţin vehiculată : indoeuropeana primitivă poseda cuvântul pentru fag (*bhagos) iar graniţa de est a fagului este linia Kaliningrad – Odesa (cel mult până aproape de nordul Caucazului) (2).

Un prestigios savant francez, George Dumezil, după descoperirile arheologice de la Boghazkoy (Turcia) avea să remarce prezenţa în mitologia hitită (în paralel cu cea iraniană) a unor zeităţi din Vedele indiene : Mitra-Varuna, Indra, cei doi Ashvini, Aryaman, Bhaga, Daksha, în forme asemănătoare ca funcţiuni şi semantică (3).

In prelungirea acestui traseu descendent faţă de direcţia de înaintare a migraţiei ariene se ajunge în spaţiul carpato-danubiano-pontic, unde zeităţile vedice predomină în antichitatea traco-geto-dacică iar urmele respectivei civilizaţii se văd până astăzi în legendele şi folclorul, limba şi obiceiurile românilor.Anumiţi istorici români, precum Silviu Sanie,deşi tributari şcolii greco-latine, sunt dispusi sa facă trimiteri, totuşi, la Yama, zeul indian al morţii şi Garudadvhaja în contextul descifrării reprezentărilor de pe tezaurele traco-geto-dacice descoperite la noi şi Bulgaria (4).

La toate acestea mai trebuie adăugate cercetarile Mariei Gimbutas care au stabilit centru de dezvoltare al vechii Europe pe teritoriul Romaniei şi spaţiile adiacente acesteia.Prin urmare zeităţile vedice, Indra, Vishnu, Yama, Maruti, Chandra şi altele le gasim la traco-geto-daci pentru că ei sunt urmaşi ai nucleului iniţial indoeuropean,iar urme ale acestora le mai pastrează şi azi românii întrucât, la rândul lor, traco-geto-dacii sunt naţiunea matcă a poporului român (5)

Este foarte posibil ca, aşa cum buddhismul a rezultat din brahmanism, tot astfel zalmoxismul să fi derivat din moşismul getic.Cu observaţia că Zalmoxis este anterior lui Buddha, întrucât la vremea când Herodot scria despre Zalmoxis, buddhismul de-abia se înfiripa.Mai este, de asemenea, posibil să fi existat în antichitate un schimb continuu de informaţii între traco-geto-daci şi hinduşi în ciuda distanţelor relativ mari dintre cele două naţiuni.Dar este cum nu se poate mai limpede că strămoşii noştrii au conservat mai bine valorile materiale şi spirituale ale nucleului primordial, comparativ cu grecii şi latinii  şi dacă vrem să-i înţelegem pe daci nu la spaţiul elin şi latin trebuie să ne raportăm.Iată ce scrie dr. Ion Ghinoiu, coordonatorul monumentalei lucrări ,,Atlasul Etnografic Român” în acest sens, ca o concluzie, după decenii de cercetare :

,,Panteonul carpato-danubiano-dunărean, exponent a unei civilizaţii a lemnului şi lutului, este o lume atipică în raport cu panteonul greco-roman.Are unele legături cu cel greco-roman, dar şi cu cel al Indiei antice”.

Este ştiut şi admis că sanscrita, limba sacră în care s-au compus vedele a fost adusă de arieni în India.Se poate deduce că utilizând resursele lingvistice ale limbii sanscrite studiind şi înţelegînd mitologia vedelor şi upanişadelor,legile lui Manu, marile epopei hinduse precum Mahabharata şi Ramayana putem înţelege religia dacică şi sistemul lor de înţelepciune, putem descifra folclorul şi tradiţiile românilor de astăzi.

Există un risc de a gândi altfel decât după canoanele învăţate în şcoli, dar gândim aşa nu din dorinţa de a fi diferiţi ci pentru că rezultatele cercetărilor ne-o cer.Din fericire nu suntem singuri.

Mihail Eminescu a fost şi un mare indianist care a intuit legătura dintre români şi indieni, dintre vechii hinduşi şi traco-geto-daci.El este cel care a lăsat o însemnare într-unul dintre manuscrisele sale, puţin observate şi înţelese : ,,Alexandru merge în Indii, unde reşed în Himalaya zeii daci.Acolo el întâlneşte pe Dochia şi de la Zalmoxis învaţă înţelepciune’ (m. s. 2290, f.70.1). Despre migraţia pelasgilor din Carpaţi Eminescu trebuie să fi discutat cu prietenul său, Nicolae Densuşianu, dar el a fost interesat, în studiile sale de mitologia indică, de buddhism şi chiar avea cunoştinţe temeinice de limbă sanscrită. Amita Bhose, savant indian, eminescolog şi traducător al lui Eminescu, în India, recunoaşte că l-a descoperit pe Eminescu, pentru prima dată traducând poezia ,,Ce te legeni codrule”, fiind uimită să descopere aici ca şi în alte poezii traduse care i-au urmat, o filozofie şi înţelepciune indiene.Tot ea scrie : ,,Avem lucruri foarte profunde în comun.Suntem popoare foarte vechi, cu rădăcini foarte adânci înrădăcinate în istorie.Aş putea face o paralelă foarte interesantă între mitologia geto-dacă şi concepţiile vedice.”(6).N-a apucat să facă această paralelă în schimb ne-a lăsat pagini admirabile despre uimitoarele asemănări între sufletul românilor şi indienilor, dintre gândirea populară românească şi literatura religioasă indiană străveche, coincidenţe care se datorau în opinia sa vreunei legături pierdute, într-o filă încă nedeschisă a istoriei (7). Sergiu.Al.George socotit de Amita Bose a fi fost cel mai mare indianist român, decedat prematur n-a apucat nici el să ne dea o lucrare comparativă cu trimitere la traco-geto-daci şi trecutul istoric comun.România nu duce lipsă de indianologi, buni lingvişti ori filozofi ai culturii însă aceştia nu par a fi interesaţi de religia getică şi trecutul românilor, deşi dispunem azi de mult mai multe informaţii decât în urmă cu 5o de ani. O lucrare de lingvistică despre limba dacilor, apărută la Timişoara, în urmă cu 25 de ani s-ar fi cerut a fi dezvoltată şi dusă mai departe.(8). Mult mai multe lucrări care utilizează indianistica pentru a descifra trecutul nostru au fost şi mai sunt din partea unor nespecialişti în domeniu – Nicolae Miulescu, Tudor Diaconu, Mioara Căluşiţă Alecu  şi mulţi alţii.

Însă dacă privim cu atenţie în urmă de indianistică s-au ocupat nume sonore ale culturii române – Mihail Eminescu, George Coşbuc, Lucian Blaga, Constantin Brâncuşi, Mircea Eliade, la care trebuie adăugaţi ezoteriştii din categoria lui Vasile Lovinescu.Studii importante, uneori insuficiente ori incomplete ce se cer a fi duse mai departe.Dăm un singur exemplu : Mircea Eliade şi-a argumentat studiul său ,,Voevodul Dragoş şi vânătoarea rituală’’ pe mitul indian al căprioarei Sarabha, a căutat dovezi ale acestui mit prin toată Europa şi Asia, fără să ştie că cerbul Sarabha decorează pocalele de argint găsite în tezaurul getic de la Agighiol.Nu de puţine ori se întâmplă, la noi, că mitologii nu au habar de arheologie iar istoricii şi lingviştii dispun de o insuficientă pregătire mitologică, căutând, din greşeală explicaţii la cumani a unor realităţii străvechi, dacice.(9)

Există mult teren nedefrişat, multe pete albe în cunoaşterea trecutului neamului nostru, pentru care indianistica ar putea să contribuie. La Institutul de folclor s-au adunat munţi de culegeri populare, tezaure de creaţie şi înţelepciune ale dacilor,ce se cer a fi descifrate, numele propii ale dacilor nu au dispărut aşa cum greşit credea Iorgu Iordan,dar cineva trebuie să le arate, înţelepciunea lui Zalmoxis s-a păstrat în cântecul bătrânesc al românilor care habar nu au că la nunţile lor se cântă Rig-veda, chiar în zilele noastre.Probabil că suntem unicul popor dintre toate cele indoeuropene unde Vedele se mai cântă şi au un rol funcţional.

Note bibliografie

1.V.Kernbach,Dicţionar de mitologie generală, Ed.Albatros,Buc. 1995, pg. 264

2.Th.Simenschi, G.Ivănescu, Gramatica comparată a limbilor indoeuropene, Ed. Did. Şi Ped., Buc.,1981, pg. 182

3.George Dumezil, Zeii suverani ai indo-europenilor, Ed.Univers enciclopedic, Buc. 1997

4.Silviu Sanie, Din istoria culturii şi religiei geto-dacilor, Ed.Univ.Alex.I.Cuza, Iaşi, 1999, pg. 109 şi 171.

5.Ghe.D.Iscru, Traco-geto-dacii, naţiunea matcă a poporului român,Ed.Nicolae Bălcescu,Buc.,2003

6.Amita Bose, Eminescu,Mihail Dascăl Editor, Bucureşti,pg. 422

7.Amita Bose, op.cit., pg.470

8.A.Berinde,S.Lugojan,Contribuţii la cunoaşterea limbii dacilor, Ed.Facla, Timişoara, 1984

9.vezi Neagu Djuvara,Thocomerius-Negru Vodă, un voevod de origine cumană la începuturile ţării româneşti,Ed.Humanitas,Buc.2007, o lucrare ce pleacă de la false premise şi care abundă de omisiuni şi mistificări, dar care se bucură de o mediatizare nemeritată. Un prim răspuns la cartea lui N.D. se află în lucrarea lui Nicolae Tomoniu, Neamul întemeietor al lui Băsărabă, apărută la Ed.Carpathia,Bucureşti, 2008

GHEORGHE ŞEITAN

Anunțuri