h1

Gheorghe Şeitan: „Tribhuvana şi transmigratia în Toreutica Getica“

Cerbul Sarabha apare pe vasele de argint descoperite in gorganul de la Calica ( Agighiol ) impreuna cu alte elemente zoomorfe, iar una dintre unitatile decorative importante, in primul rand pentru ca se repeta si pe alte tezaure din Valea Dunarii, este cea formata din pasare, iepure si peste, cu mentiunea ca iepurele ar putea fi luat si ca un alt mamifer terestru, ca spre exemplu, porc, dupa cum despre pasare s-a spus ca este ba un vultur, ba o pasare cu corn sau aducand cu un cocos.

Or tocmai aceasta ambiguitate este importanta de a firetinuta, intrucat aici nu avem de-a face cu specii zoomorfe precise, pentru ca gravorul ar fi putut sa le execute, arta sa este indubitabila, ci facand loc echivocului lasa sa se inteleaga ca transmite simboluri, iar aceste simboluri, dupa cum am vazut cand am scris despre mitul Sarabha sunt mituri si credinte religioase care ajuta la intelegerea, macar in parte, a religiei traco-geto-dacilor.

Despre acest triptic parerile specialistilor variaza de la cele ce ii atribuie calitatea de emblema a dinastilor daci ( 1) si cele ce presupun ca asa zisul vultur cu corn, pestele si iepurele ilustreaza atributele unei mari divinitati cumularde, existente deja in secolul V i.e.n ( 2 ) ., pareri care pot fi retinute in sensul ca nici unul dintre istorici nu se opreste la nivelul decorativ ci incearca sa descifreze limbajul pictographic.

La prima privire pasarea iepurele si pestele , felul cum sunt inlantuite, ne trimit cu gandul la desenul din centrul rotii tibetane a vietii si a mortii, unde troneaza, intr-o dispunere asemanatoare trei animale ce se devoreaza reciproc si anume cocosul rosu, sarpele verde si porcul negru, semnificand fiecare o anume dispozitie psiho-mentala care justifica ramanerea in cercul transmigratiilor.

Anumite segmente ale misticii tibetane sunt continute in cantecele batranesti ale romanilor,in special cele ce se cantau candva in Ardeal si Oltenia, fapt explicat prin apartanenta filozofiei getice si tibetane la un trunchi comun, foarte vechi, antic,insa pasarea, iepurele si pestele getic nu pot indeplini rolul simbolic al cocosului, porcului si sarpelui tibetan pe simplu motiv ca nu coincid si apoi dezvoltarile interpretative tibetane,de pe butucul rotii vietii si al mortii, nu sunt asemanatoare cu ceea ce urmeaza pe benzile desenate in argint de la Calica ( Agighiol ).

Exista,insa, un element comun celor doua desene, suficient de important ca sa justifice comparatia deja facuta,iar acesta consta in inlantuirea celor trei, mult mai vizibila in roata tibetana, unde animalele se musca reciproc, inlantuire ce creaza o adevarata roata, simbol pentru cercul samsaric al transmigratiilor sufletului dintr-un corp intr-altul.

Pasarea are gheare disproportionat de mari fata de restul corpului, tocmai pentru a arata cat mai clar prinderea sa de spatele animalului terestru, iar pestele se afla lipit de ciocul pasarii, aceste inlantuiri sunt echivalente cu muscaturile reciproce ale cocosului, porcului si sarpelui, in fond se creaza aceeasi iluzie picturala a trecerii , dupa moarte,in alte trupuri,metepshihoza – doctrina imbratisata de mai toate religiile antice cu exceptia iudaismului si crestinismului.Nemurirea getica, acele afirmatii ale autorilor antici care spun ca getii cred ca nu mor ci doar isi schimba locuinta trebuie sa-si fi avut ca izvor credinta in calatoria decedatului si revenirea sa intr-o noua reincarnare, potrivit cu meritele din viata traita si vietile sale anterioare.

Acest dute-vino, dinspre viata spre moarte si invers constituie esenta rotii lui Vishnu, cel ce a cunoscut mai multe reintrupari, in cursul carora a revenit pe pamant, printre oameni, ca salvator ,distrugand raul,ideia revenirii intr-un trup nou, dupa moarte, pentru a-i mantui pe cei suferinzi, fiind foarte potrivita pentru a ilustra obiectele funerare, din argint ori din aur, care insoteau in morminte pe dinastii traco-geto-daci.

Un alt nivel de citire al triadei pasare, iepure si peste, dar in legatura directa cu transmigratia corpurilor, este cel al tribhuvanei sau cele trei lumi ale universului manifestat, de fapt cele trei spatii unde se aplica legea metempsihozei, iar acestea sunt, conform religiei hinduse , Pamantul ( Bhu ) Atmosfera ( Bhuvar ) si Cerul ( Svar ). Dupa cum se vede tribhuvana de tip getic este usor modificata in sensul ca ni se prezinta ca fiind compusa din Pamant ( iepure ) Apa ( peste ) si Atmosfera ( pasarea ) dar aceasta nuantare nu ne impiedica sa o receptam ca atare, ba dimpotriva, am putea spune ca introducand spatiul acvatic distinct de cel terestru este mult mai explicit, in sensul ca diferentiaza fiintele ce traiesc la supprafata scoartei terestre de cele din lacuri, rauri, fluvii, mari si oceane.

___________________

Note:

1.Vasile Boroneat-Noi discutii asupra coifurilor dinastice tracice in revista Carpatho – danubian studies, nr. 2 din 2001

2. Silviu Sanie-Din istoria culturii si religiei geto-dacice, Ed.Universitatii Al.I.Cuza, Iasi,1999, pg.156

GHEORGHE ŞEITAN

Anunțuri