h1

Moisescu Ioana Delia: „Valori tradiţionale ţărăneşti româneşti“

1. Iubirea de pământ. Pământul le e drag ţăranilor. Femeile cântă în timp ce muncesc la câmp. Îşi apropie natura şi o înţeleg foarte bine. Studiază animalele şi le iubesc. Ară, seamănă, culeg. Recoltă mare implică existenţa binelui absolut, deci credinţa în bine, în Dumnezeu. În tot anul smochinele erau de 50 de grame. Numai anul acesta smochnele sunt uriaşe, de 100 de grame. Spun că mi s-a arătat puterea lui Dumnezeu. Sentimentul proprietăţii face ca ţăranii să lucreze mai cu drag. Soţiile vin cu bucate calde la câmp unde soţii lor lucrează (cosesc, seceră). Relaţia ţăran – natură este una strânsă. Nucii ţin umbră, izvorul răcoreşte. Ţăranii mulg vacile, oile, caprele, fac brânză, carne, tund oile şi vopsesc şi prelucrează lâna. Fac ţuică. Cultivă porumb, fasole, cartofi, alte legume, alte cereale. Cosesc iarba, o uscă şi o dau iarna la animale. Iubira pământului îi stăpâneşte din tot de-a una. Trebuie să aibă pământ. Ţăranii cosesc din răsputeri. Şterg tăişul coasei cu şomoioage de iarbă moale, o ating cu gresia. Munca le e dragă. Sentimentul proprietăţii îl face pe om că orice ar face, e stăpân şi străinul n-are ce să se amestece. Pământul este acelui ce-l munceşte.

2. Credinţa în bine, Dumnezeu. Chipurile sfinţilor sunt cele mai frumoase. Ţăranii fac daruri pentru lăcaşul Domnului.Ţăranii consideră că fraţii lor, fraţii ortodocşilor sunt catolicii. Ţăranii au frică de Dumnezeu. Nu uită de Dumnezeu din cer şi biserica de pe pământ.

Când eram copilă mă mândream că sub prima icoană din biserică scria “Această pictură este donată de familia Moisescu Petru şi Maria”.

Dumnezeu vede tot şi face dreptate şi ţăranii îşi pun toată nădejdea în puterea cerească şi-şi înalţă cugetul fierbinte şi umilit spre Dumnezeu.

Cele zece porunci primite de Moise de la Dumnezeu pe muntele Sinai care reprezintă legi de conduită corectă. Acestea sunt: 1. Eu sunt Domnul Dumnezeul tău, Care te-a scos din pământul Egiptului şi din casa robiei. Să nu ai alţi dumnezei afară de mine! 2. Să nu-ţi faci chip cioplit şi nici asemănare a vreunui lucru din câte sunt în cer, sus, şi din câte sunt pe pământ, jos, şi din câte sunt în apele de sub pământ! Să nu te închini lor, nici să le slujeşti lor. 3. Să nu iei numele Domnului Dumnezeului tău în deşert, că nu va lăsa Domnul nepedepsit pe cel ce ia în deşert numele Lui. 4. Adu-ţi aminte de ziua odihnei, ca să o sfinţeşti. 5. Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta. 6. Să nu ucizi. 7. Să nu fi desfrânat. 8. Să nu furi. 9. Să nu mărturiseşti strâmb împotriva aproapelui tău. 10. Să nu doreşti nimic din câte are aproapele tău.

3. Există o scară de valori spirituale la ţară. Există drag de învăţătură. “Ai carte, ai parte”. Personalităţile satului sunt dascălul, preotul, primarul.

4. Limba. Tăranii cunosc adesea numai limba română şi cu regionalismele îmbogăţesc limba română. Ţăranii gândesc simplu şi sănătos. Stăpânirile străine nu au putul schimba limba pentru că ţăranii ştiau doar limba română. Cu toate stăpânirile străine ţăranii au continuat să vorbească româneşte, păstrând astfel limba strămoşească.

„Mă” în dacă este „da”. Se ştie că da este termen slav. În jurul Sarmisegetuzei se foloseşte „mă” în loc de „da”:

“ – Ai fost la biserică?

– Mă, mă. “

5. Înţelegerea, iubirea aproapelui. Este valoarea pe care o îndrăgesc cel mai mult. Spre deosebire de ruşi care au ca valoare neînţelegerea. Revoluţia bolşevică s-a făcut prin război. Roşii au împuşcat albii. Unirea din 1918 s-a făcut la noi prin înţelegere. De aceea, comuniştii, filoruşii, politicienii de stânga nu numai trebuie să nu se ocupe de Unire, dar nici să se pronunţe cu privire la Unire. Învoiala este ce înţeleg ţăranii prin înţelegere. Vorba de învoială este înţelegerea prin vorbă. Ţăranii de treabă se înţeleg, las la o parte orice sfială şi merg de-a dreptul să se poarte bine unii cu alţii, se îmbrăţişează, se cinstesc, se silesc în fel şi chip să facă cum e mai bine, că nu sunt păgâni.

În Evanghelia după Ioan se începe cu : “La început era cuvântul şi cuvântul era cu Dumnezeu, şi cuvântul era Dumnezeu…”

6. Jocul, muzica. Ardelene (doi paşi la dreapta, doi la stânga). Bărbatul începe la dreapta pentru că el este drept. Doiuri (trei paşi pe loc, unul amplu şi doi mai mărunţi). Brâurile au pasul ca doiurile dar cu înaintare spre dreapta. Horele au trei paşi spre dreapta şi trei mai mici înapoi. Cântări, doine.

Prima dată când am aflat de folclor a fost la nedeie la bunici, într-o comună de deal de hramul bisericii Sfânta Maria. Atunci şi acolo s-a adunat tot satul în frunte cu primarul, preotul şi profesorii cu învăţătorii.

Muzica cânta multe jocuri din Banatul de munte iar sătenii jucau ardeleană, de doi, hore. Pasul la ardeleană este simplu: 2 la dreapta, 2 la stânga. Bărbatul mereu începe jocul la dreapta că el este cel drept. Jocul de 2 este rapid 1-1-1-3-1-1-1-3 şi complicat, văzându-i pe jucători am avut impresia că se ceartă dar au acelaşi pas, ca şi când ar vorbi aceeaşi limbă. Când se odihneau jucătorii, muzica cânta doine şi cântări frumoase ca următoarele:

“Mândro, scrisorile mele

Să nu faci focul cu ele

Să le iei să le citeşti

Şi la min’ să te gândeşti.”

Nu numai în Banat sunt cântări frumoase, ci şi în Ardeal, ca acesta:

“Aşteaptă-mă dor că viu

De-oi veni cât de târziu

Dacă nu mă sui pre munţi

Să plătesc câte-am făcut.

Că d-asară pân-amu

Subţietu-m-o doru

Şi d-amu şi pân-astară

Subţie-m-a doru iară.

Ţine-mă zile puţine

Să iubesc să-mi fie bine

Cât ‘oi trăi pe pământ

Să iubesc şi să mai cânt.”

Lucian Blaga spunea că numai noi românii ştim ce-i dorul, că numai noi îl avem ca şi cuvânt. În prima strofă este o judecată logico-matematică de forma dacă … atunci …, deci este raţiune. Tot în prima strofă este simţire: “dor”, iar în a doua este voinţă: “subţietu-m-o doru”, deci cele trei principale caracteristici ale sufletului uman ştiute încă din antichitate.

Constantin Noica spunea că cele mai frumoase versuri din folclor sunt:

“Număr pietre peste care

Mândra trece vadul

Şi păcate pentru care

Mă va arde iadul.”

El spunea că cel ce ştie se joacă numărând pietrele iar apoi se găseşte în universul cunoaşterii.

Folclorul românesc este inepuizabil şi menirea noastră este să îl culegem, să ne bucurăm de el şi să-l răspândim. Întoarcerea la sursă este un îndemn ca în versurile:

“Şi de ţ-o fi dor

Du-te la izvor

Şi bea mândro apă rece

Şi de dor mândro ţ-o trece.”

Folclorul reflectă viaţa şi e totul ca în versurile:

“Că mi-i dragă mult viaţa

Ca soarelui dimineaţa.”

7. Ţăranii au poftă mare de viaţă.

8. Ţăranii sunt adesea frumoşi şi voinici. Descântece la deochi. Mătuşa mea îl descânta adesea pe fratele meu care era foarte frumos: “Ieşi deochi dintre ochi …” şi aprindea chibrituri şi le slobozea într-un pahar cu apă iar dacă acestea cădeau la fundul paharului, copilul era deocheat.

Firele de păr alb prevesteşte norocul.

9. Ţăranii păstrează portul. Femeile se gătesc în straie noi la sărbători. La sărbători ţăanii se îmbracă în straie populare, ca şi la venirea unor politicieni, oameni de vază ai ţării.

10. Tradiţia culinară se sincronizează cu dragostea de pământ. Ţărăncile ştiu să facă bucate din tot ce au în grădină. La mic dejun, la Glimboca mâncăm piparcă-n raină, o mânare din ceapă, ulei apă, ardei, roşii, ouă, brânză. O mâncăm cu coleşă (mămăligă) tăiată cu sfoara. Ţăranii îşi fac cruce la masă şi aduc mulţumiri lui Dumnezeu pentru bucatele ce le au.

La început de an ţăranii mănâncă porc şi nu pui, pentru ca în anul ce vine să meargă înainte şi nu înapoi, pentru că porcul împinge cu râtul înainte şi nu înapoi cum râşchie pasărea pământul înspre înapoi.

La căderea bucatelor ţăranii spun că îi e foame copilului sau părintelui.

11. Cunoaşterea istoriei este o virtute. Glimboca ar putea fi locul de naştere al lui Decebal pentru că ea se află  aproximativ, la jumătatea distanţei dintre Sarmisegetuza şi Tapae (Jupa), astfel Decebal a înaintat pentru a-şi apăra locurile natale.

12. La 15 august ţăranii sărbătoresc Sfânta Maria, hramul bisericii din sat. Atunci este rugă la Glimboca. La 30 iunie ţăanii sărbătoresc Sfinţii Petre şi Pavel, hramul bisericii din Obreja. Sărbătoarea sfinţilor nu o au englezii.

13. Oamenii ştiu totul unul despre altul în sat. Este respect pentru ştire, au suflet bun.

14. Arhitectura. În Banat casele au porţi mari.

15. Cei care au decedaţi în familie nu mai joacă şi după un timp lung joacă aruncând bani pe pământ în timpul jocului şi astfel joacă pe bani.

16. Ţăranii din Banat au locuri, vite, blănuri de caracul, bizam, nurcă, au păstrat aurul din banii vechi austrieci şi acum îi poartă ca galbeni la guşă (gât).

17. Văruiesc casa de 2 ori pe an de sărbători.

18. Oamenii drepţi consideră că greşeala înreptare aşteaptă

Matematician drd. MOISESCU IOANA DELIA

Anunțuri