~Traianus: „Cântec pentru dacii noştri“
Lui Anatol si Gabriel Stati
Dacii nu se dau pe bonuri,dacii noştri nu se vând,
Nu-i mai prognozaţi în roluri,astăzi şi nicicând.
Dacii nu se dau valută,nici pe lei nu se mai dau,
Sunt o stirpe absolută,cum cândva erau.
Dacii nu-mblânzesc oraşe,ei numai în sate mor,
Cu trecut bolnav în oase,mai au viitor.
Dacii merg spre niciodată,dacii plâng în nicăieri,
Să mai nască înc-odată ţara lor de ieri.
Dacii noştri-şi sorb tăria de din cronici şi mereu
Dau în leagăn Demnitatea ca pe-un Dumnezeu.
În zadar voiţi a-i smulge,în zadar mitraliaţi,
Dacii nu pot fi din ţara lor concediaţi.
Dacii nu se dau pe pâine,nici pe vin cu prea mult rost,
Dar sunt încă convertibili,precum au mai fost,
Niciodată-n tron suspuşii şi nicicând fiind barbari,
Dacii noştri sunt Iisuşii Libertăţii Mari.
Dacii nu se dau credite,pentru ei nici bănci n-avem,
Dacii noştri n-au probleme,ştiu că mai suntem.
Dacii sunt doar dacii noştri şi numai astfel vor fi,
Visul lor rămâne visul nostru-n orice zi.
O,doar ei ni-s grea valută,şi-s valuta cea mai grea,
Neam din loc să nu-i strămute sub o altă stea.
De la daci să-nveţi trăirea,de la daci să-nveţi să mori.
Vai de ţara fără dacii ei nemuritori!
TRAIANUS
____________________
____________________
